Nicolae Teclu este braşoveanul care a studiat chimia la Viena şi Artele Frumoase la Academiile din München şi Berlin, secţia Arhitectură, născut în decembrie 1839, în oraşul de sub munte, într-o perioadă în care studiile în chimie erau abia la început. Nicolae Teclu este cel care a dus numele României departe și cel considerat drept unul dintre cei mai mari oameni de știință ai acestei geografii.

Profesor de chimie la Academia de Comerţ din Viena, docent la catedra de chimie a culorilor din cadrul Academiei de Arte din Viena, chimist al Monetăriei Statului şi al Imprimeriei Imperiale din Viena, membru al Academiei Române – sunt repere biografice solide, care descriu fidel imaginea, notorietatea şi talentul savantului român.

Marea invenție, marca Nicolae Teclu, este becul de laborator, cu reglare a curentului de aer şi gaz, bec de gaz cu regulator, care-i poartă numele. Invenţia a fost brevetată în 1900, în Austria. „Becul Teclu” este folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume şi este asemănător becului Bunsen, doar  că diferă reglarea admisiei.

Și aparatul pentru determinarea transparenţei corpurilor a fost inventat tot de el și prezentat la Congresul Internaţional de Chimie, organizat la Viena, în anul 1898. „Aparatul Teclu”, care putea fi folosit şi ca fotometru, folosea un bec cu filamentul din platină-iridiu. Pentru demonstrarea formării ozonului cu ajutorul curentului electric, a inventat diferite tipuri de ozonizatoare.

Nicoale Teclu a inventat şi aparate pentru prepararea dioxidului de carbon solid, pentru sinteză şi descompunerea apei, pentru înregistrarea exploziilor de gaze, pentru determinarea în orice moment a compoziţiei aerului din mină în scopul evitării exploziilor.

Domeniile studiate de el vizează studii de rezistenţă a hârtiei şi a fibrelor lemnoase, pigmenţi minerali, uleiuri utilizate în pictură, combustia gazelor.

Numele marelui român se leagă și de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din Bucureşti, cele mai importante fiind aparatul pentru detectarea metanului respective aparatul pentru prepararea ozonului.

Nicolae Teclu a fost mereu nemulţumit de procedeele si aparatele existente, astfel că a fost preocupat de perfecţionarea lor și de apariţia altora mult mai eficiente.

Lui Nicolae Teclu i se datorează peste 60 de descoperiri şi peste 50 de lucrări originale din domeniul chimiei. A fost pasionat de studiile de rezistenţă a hârtiei şi fibrelor lemnoase, de pigmenţii minerali, de uleiurile utilizate în pictură sau de combustia gazelor. A fost specialistul capabil să citească chiar şi o hârtie arsă, folosind soluţia de glicerină în amestec cu apă.

Se spune că Ioan Slavici povestea cum, împreună cu Mihai Eminescu, a asistat la experimentele de chimie pe care Nicolae Teclu le făcea la Viena şi amândoi erau foarte mândri de originile sale româneşti.

Chiar dacă a fost nevoit să îşi desfăşoare activitatea printre străini, savantul s-a simţit întotdeauna aproape de România şi a păstrat legături permanente cu instituţiile stiinţifice din ţară.

A trăit 77 de ani plini, dedicați științei pe care o iubea atât de tare. Astăzi, multe dintre liceele de chimie din ţară îi poartă numele. Pe bună dreptate!