O vezi imediat ce pătrunzi în sediul nostru central. E caldă și primitoare, chiar și din spatele unui întreg perete de sticlă, deschisă și decisă ca niciun client să nu plece încruntat de la noi, indiferent de problemă, căci, vorba ei, nu există să…nu existe soluții, în orice.
Adriana Dumuslăuan este registratoare la Aquatim, deci fata care știe tot, dar absolut tot despre circuitul actelor, repartizarea solicitărilor și soluționarea păsurilor clienților. În plus, mai știe ceva. Esențial. Să-și pună tot sufletul într-un zâmbet. Așa a detensionat dialoguri ostile cu unii dintre cei care i s-au adresat colțos de-a lungul vremii, așa a instaurat liniștea-i proprie în spațiul profesional care nu este întotdeauna cel mai blând, în condițiile în care lucrezi cu foarte mulți oameni. Așa ne-a cucerit pe noi, colegii ei.
Ea a fost fascinată de munca aceasta de la început, a rămas și-acum tot așa.
A venit în 2008, va pleca de aici doar cu statutul de pensionară în buzunar. Am stat de vorbă lin, doar v-am spus că deschiderea o caracterizează, a povestit calm despre momente, trăiri și provocări, deopotrivă personale și profesionale, a păstrat…zâmbetul din fereastra Aquatim pe întreg parcursul discuției, a redemonstrat, dacă mai era nevoie, că o mare lină șterge toate furtunile precedente, de parcă nici n-ar fi fost vreodată.
“În primele mele zile de registrator, eram verde de spaimă! Sunau telefoanele, venea un fluviu de lume la noi, am avut zile și cu 300 de numere de înregistrare, nu știam cum voi fi în stare să fac față, dar am reușit. Le-am învățat pe rând, am avut sprijinul colegelor, de altfel extraordinare, am priceput care este firul logic și…am rezistat. Mi-am creat nervi de oțel, îi am și acum, îi folosesc la nevoie, dar mult mai rar. S-a schimbat și lumea, e mai atentă la explicații, iar, dacă le oferi din suflet, problemele se rezolvă mult mai ușor. Repet, colegele și colegii au fost de neprețuit și le mulțumesc și-acum!”, povestește Adriana.
„Zâmbetul” nostru zice că nu se prea pierde cu firea nici în viața de zi cu zi, altfel nici nu ar fi putut depăși cumpenele destinului, deloc ușoare. A strâns din dinți, a crezut în ea, dar mai ales în Dumnezeu: „Viața e un dar pentru care trebuie să te lupți. Am avut credința că voi depăși perioadele negre și așa a și fost. Trebuie să fii tare și să ai încredere!”.
Din spate, colega ei de fereastră către lume, Ana, confirmă spusele și argumentele. Ana i-a fost coechipieră și la bine și la rău, acum sunt ca două surori. Își împart munca, dar și fericirile sau norii. Ana a strecurat rapid în discuție pasiunea colegei sale pentru dulciurele cu ștaif, astfel că am aflat că Adriana e maestră într-ale prăjiturilor.
„Mi-a făcut și-mi face plăcere să fac prăjituri, mă relaxează și-mi dă confort psihic, niciodată oboseală. Nici vorbă să mă pretind specialistă, gătesc pentru familie, prieteni, neamuri, colegi și colege. Preferatul meu, la orice oră, este doboșul. Și să-l mănânc, și să-l fac! Atunci când plăcerea e și a celor care-l consumă, sunt fericită”.
Adriana e din Călacea și adeptă pe viață a motto-ului: „Mi-s bănățeancă făloasă și mândră tare de asta!”. Consideră că orice-ai fi trebuie să nu-ți pierzi vreodată calitatea de om. Așa l-a crescut și pe fiul ei, Raul, așa-l învață să meargă mai departe. Familia e totul pentru ea și pentru soțul ei, Sorin, momentele petrecute acasă sunt de neprețuit. Aquatim este, după cum demonstrează, a doua ei familie, vine la lucru cu zâmbetul larg, zi de zi, „și-i mai fain ca la școală!”.
Pandemia a fost singura care a scos-o din ritmul social să zicem, chiar dacă a lucrat în toată această perioadă ireală, pentru că au nefericit-o pustiul din jur, schimbarea evidentă a oamenilor, singurătatea instalată cu forța în fiecare dintre noi. Vede lumea de acum sălbăticită, speriată, schimbată radical și se teme că fenomenul este ireversibil.
„N-am mai ieșit cu prietenele în oraș, atât de mult timp, le-am simțit teama și reținerile și lucrul acesta m-a întristat. Îmi pare rău de copiii noștri, categoric ceea ce vor trăi ei nu se compară cu tinerețea noastră. Copilăria mea se petrecea pe stradă, cu prietenii, la joacă, vară, iarnă, a lor și-așa a intrat mult prea mult în era tehnologiei, iar pandemia a accentuat acest lucru. Mi-aș dori tare mult să revenim la ceea ce a fost odată…”, mai spune Adriana.
Ca să uite de rele, „zâmbetul” Aquatim ascultă muzică. Nelimitat! Ca o bănățeancă adevărată – cum s-a definit – preferata ei este Andreea Voica. Melodia favorită? Aveați dubii? “În Banat, la mine-acasă!”.
“Sunt mulțumită, sunt un om fericit. Din Aquatim n-aș pleca vreodată, colegii sunt extraordinari și atmosfera chiar e de familie în adevăratul sens al cuvântului. Aceste detalii contează enorm, de fapt aceste detalii îți creează viața. Mulțumesc pentru a mea!”.
Dragă Adriana, închide ochii și imaginează-ți că auzi dedicația aceasta, la radio, chiar acum:
“Nu se știe niciodată soarta pe unde te poartă/Azi ești mic și mâine mare, azi esti jos mâine-n picioare
Dă Doamne la lume bine da mai mult cu mine ține/Că singur m-am ridicat nimeni nimic nu m-o dat
Nu m-o fost deloc ușor că n-am avut ajutor/Cu viața rău m-am luptat da la urmă am câștigat”.
Adriana, TU știi cine are cel mai frumos zâmbet din lume? Citește din nou primul cuvânt și vei afla răspunsul…
Îți mulțumim pentru atitudine, căldură și prietenie!
