O premieră importantă și fericită a fost atunci când a fost identificată majoritatea substanţelor chimice utilizate pentru tratarea lemnului viorilor Stradivarius. O lume întreagă s-a întrebat ce anume din lemnul acela special genera sunetul uimitor al viorilor care au dat muzicii aer de sărbătoare regală.

Cu aproximativ 40 de ani în urmă, profesorul pensionar de biochimie, de la Universitatea A&M din Texas, József Nagyváry, a fost prima persoană din lume care a demonstrat că unul dintre motivele principale pentru care viorile Stradivarius au un sunet unic – dincolo de măiestria cu care sunt produse – este acela că legendarul realizator al viorilor și-apoi ceilalţi lutieri (printre care şi Guarneri del Gesu) au tratat materialul lemnos al viorilor cu chimicale menite să îndepărteze paraziţii vremii.

“De-a lungul anilor, toate cercetările mele s-au bazat pe presupunerea că lemnul folosit de marii maeştri lutieri a fost supus unui tratament chimic agresiv, iar acesta a contribuit la sunetul uimitor al viorilor Stradivarius şi Guarneri”, așa a declarat Nagyváry, co-autor al unui studio amplu, publicat recent în revista “Angewandte Chemie”.

Rezultatele indică faptul că lemnul folosit pentru realizarea instrumentelor a fost tratat cu un amestec de borax, zinc, cupru, alaun şi apă de var. Boraxul a fost, de altfel, folosit de multă vreme ca substanţă de conservare, în Egiptul antic, pentru îmbălsămări, iar mai târziu, ca insecticid.

Studiul mai spune că utilizarea acestor substanţe chimice sugerează o colaborare strânsă între lutierii din Cremona şi farmaciştii locali. Este evident deci că, atât pentru Stradivari, cât şi pentru Guarneri, a fost importantă tratarea în mod corespunzător a viorilor, pentru a preveni ca insectele să deterioreze instrumentele.

Nagyváry presupune că maeştrii au tratat lemnul cu o metodă proprie, dând o mare importanţă procedurii, deoarece şi-au dat seama că, doar astfel, lemnul este întărit, generând un sunet perfect. Toate metodele au fost păstrate secrete, pe atunci brevetele de invenţie fiind inexistente. Prin simpla examinare vizuală a instrumentelor finite nu s-a putut afla vreodată, exact, ce substanțe au fost folosite pentru tratarea lemnului, dar soluția pentru combaterea dăunătorilor a fost indicată de către profesorul maghiar drept cert cheia tratării lemnului magicelor viori.

De-a lungul vieţii sale, Antonio Stradivari (1644 -1737) a realizat aproximativ 1200 de viori. Și-a vândut instrumentele exclusiv celor bogaţi, printre care şi celor din familia regală. Astăzi, în lume, mai există aproximativ 600 de viori Stradivarius.

Contemporanul mai puţin cunoscut al maestrului, Guarneri del Gesu, şi-a vândut viorile mai cu greu, cu toate că astăzi sunt considerate a fi – atât în ceea ce priveşte calitatea, cât şi în ceea ce priveşte preţul – unele egale viorilor Stradivarius.

József Nagyváry susține că cercetările suplimentare pentru a înţelege mai bine modul în care combinaţia de produse chimice şi lemn are ca rezultat un astfel de sunet trebuie continuate, pentru ca magia Stradivarius să poată fi înțeleasă, măcar parțial.