Aceasta este titulatura pe care i-a dat-o Victor Hugo lui Alfred Nobel, datorită pasiunii sale pentru călătorii. Atunci când nu călătorea, savantul suedez lucra intens în laboratoarele sale, ulterior a deschis fabrici în peste 20 de țări, iar până la moartea sa, în 1896, el a a brevetat peste 350 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică. Numele lui Alfred Nobel este legat de dinamită, dar averea-i impresionantă s-a datorat unui alt explozibil.

Cine a fost, așadar, cel mai bogat vagabond al Europei, născut într-un 21 octombrie al anului 1833?

Om de afaceri, chimist și inventator, Nobel are o poveste de viață cu adevărat spectaculoasă. Numit de presa vremii ”negustorul morții”, din cauza celei mai celebre dintre invențiile sale, dinamita, savantul suedez a fost al treilea fiu al cuplului Immanuel Nobel și Andrietta Ahlsell. Tatăl viitorului savant a fost la rândul său un reputat om de știință și inventator al vremii, find descendent al celebrului savant suedez Olof Rudbeck, iar mama sa provenea dintr-o familie bogată.

Anul în care s-a născut Alfred a fost dificil pentru părinții săi, care s-au confruntat pentru prima dată cu falimentul. De altfel, falimentul și reinventarea carierei au fost două constante ale familiei Nobel.

Tatăl său, Immanuel Nobel, a înființat o companie în Sankt Petersburg, care furniza echipament militar armatei țariste. În timpul războiului din Crimeea (1854-1856), el i-a convins pe generalii ruși de utilitatea plasării unor mine acvatice pentru a împiedica accesul navelor britanice.

În 1842, Immanuel și-a adus familia în capitala Rusiei, unde copiii săi au primit o educație aleasă, studiind științele naturii și limbile străine. La 17 ani, tânărul Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana, fiind deopotrivă sclipitor şi în științele exacte, precum fizica și chimia.

După împlinirea vârstei de 18 ani, Alfred Nobel a plecat în Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La Paris a avut șansa să lucreze în laboratorul renumitului chimist francez Théophile-Jules Pelouze. Aici l-a întâlnit pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero care, cu trei ani în urmă, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic, însă foarte instabil.

În Statele Unite, Alfred și-a aprofundat studiile de chimie sub îndrumarea profesorului John Ericsson, cel care a conceput și proiectat nava blindată USS Ironclad, devenită faimoasă în timpul Războiului Civil American.

În 1852, Alfred s-a întors în Sankt Petersburg, pentru a lucra la compania tatălui său, apoi în orașul său natal. Aici, a continuat să studieze nitroglicerina. Invenția savantului italian Ascanio Sobrero era considerată în epocă mult prea periculoasă pentru a putea fi folosită în practică, deoarece exploda la variaţii mici de temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea folosirii ei în construcții, astfel că a început să lucreze la crearea unui explozibil cât mai stabil.

Experimentele lui Nobel l-au ucis pe fratele său…

În 1864 a avut loc o explozie cumplită la fabrica sa din Stockholm, care a dus la moartea a cinci persoane, printre care și mezinul familiei Nobel, Emil, fratele lui Alfred. Totul s-a întâmplat în urma unui experiment eșuat.

Speriate de accident, autoritățile locale i-au interzis să-și continue activitatea în oraș, așa că Alfred și-a amenajat un laborator în apropierea Lacului Malaren, într-o zonă izolată, fără așezări umane.

Norocul i-a surâs în 1867: după ce a încercat mai multe variante de combinații ale nitroglicerinei cu diferite tipuri de substanțe, Alfred Nobel a descoperit varianta câștigătoare: diatomitul. Amestecată cu nitroglicerina, această rocă sedimentară silicioasă se transformă într-o pastă. După solidificare, noua substanță are aceeași forță de explozie ca a nitroglicerinei, dar este mult mai stabilă și rezistă la șocurile mecanice, ceea ce facilitează transportul și manipularea în condiții de siguranță. Alfred Nobel a denumit noua substanță ”dinamită”, cuvânt care provine din grecescul dynamis (putere, forță). Pentru a putea declanșa explozia, savantul suedez a brevetat și un detonator bazat pe aprinderea unui fitil.

De la “Negustorul Morții” la ”Cel mai bogat vagabond al Europei”

Deși a devenit celebru în epocă datorită dinamitei, Alfred Nobel s-a îmbogățit în urma inventării unui alt explozibil, gelinita. Formată din nitroglicerină, azotat de potasiu și rumeguș de lemn, gelinita este o substanță explozivă cu mult mai puternică decât dinamita, fiind de asemenea inalterabilă în apă și puțin sensibilă la șocuri.

Alfred Nobel nu s-a gândit că explozibilul inventat de el va fi folosit în principal în scopuri militare. Celebrul inventator a dorit să ușureze munca și să salveze vieți, în industria minieră și cea de construcții. Spre sfârșitul vieții, Nobel era un om foarte bogat, dar opinia publică îi era în parte nefavorabilă. Cu toate acestea, puțini aveau curajul să exprime acest punct de vedere, deși era supranumit Negustorul Morții.

Pe 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, el a anunțat în public crearea premiului care-i va purta numele. În plus, el a hotărât ca toată averea sa să fie transformată într-un fond din care să fie răsplătite anual cele mai mari realizări în știință, precum și eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii pe planetă. Ulterior premiul a fost divizat pe domenii precum literatură, fizică, chimie și medicină.

Savantul suedez a murit chiar anul următor, 1896, la San Remo, în urma unei hemoragii cerebrale. Averea sa a fost evaluată la 31.225.000 coroane suedeze – circa 250 milioane de dolari americani la valoarea de azi.

Din 1901, a început să se acorde celebrul premiu. Acesta constă dintr-o medalie, o diplomă și o sumă de bani.