Ziua mondială a zonelor umede este marcată în fiecare an la 2 februarie, pentru a sublinia rolul vital al zonelor umede pentru populaţie şi pentru planetă. În fapt, pe 2 februarie 1971, a fost semnată Convenţia Ramsar, actul internaţional care reglementează zonele umede. Ziua este marcată începând cu anul 1997.
Sărbătorirea Zilei mondiale a zonelor umede 2022 are o semnificaţie deosebită, pentru că, anul trecut, Adunarea Generală a ONU a adoptat o Rezoluţie care să statueze, la rându-i, ziua de 2 februarie drept una de importanță internațională.
Tema acestui an este „Action for People and Nature”, un îndemn la acţiune, în contextul în care zonele umede naturale dispar de trei ori mai rapid decât pădurile, iar acţiunea poate asigura conservarea şi utilizarea durabilă a zonelor umede pentru oameni şi sănătatea planetei.
Pierderea zonelor umede naturale este echivalentă cu deficitul de apă, expunerea la inundaţii şi evenimente meteorologice extreme, scăderea bunăstarii şi a mijloacelor de trai, insecuritatea alimentară, creşterea emisiilor de carbon.
Convenția Ramsar este un act internațional care stabilește reguli de protecție a ecosistemelor formate din zone umede. Acestea sunt definite ca suprafețe acoperite, permanent sau temporar, de ape puțin adânci. Zonele umede se găsesc la limita dintre ecosistemele acvatice și ecosistemele terestre și sunt influențate de factori diferiți.
Ecosistemele desemnate ca fiind zone umede pot fi ape stătătoare sau curgătoare și pot fi constituite atât din apă dulce, cât și sărată. Exemple de astfel de ecosisteme: o mlaștină, un lac, un râu, o oază, o vale inundabilă, o luncă, o pădure de mangrove, o plajă nisipoasă, o deltă sau un estuar.
De ce sunt atât de importante? Pentru că acționează ca un burete natural împotriva inundațiilor și a secetei, dar ajută și la protejarea zonelor de coastă. Sunt bogate în biodiversitate și constituie un mijloc vital de stocare a carbonului.
Printre funcțiile biologice ale zonelor umede se numără cele legate de purificarea apei, reducerea puterii distructive a inundațiilor, stabilizarea malurilor, reținerea sedimentelor și stabilizarea condițiilor climatice. În plus, oferă numeroase funcții ecologice, spre exemplu refugiu pentru numeroase specii de faună și floră, locuri de reproducere, hrănire și iernat pentru specii de animale acvatice și semi-acvatice. Nu în ultimul rând, ajungem la importanța economică, dată de agricultură, transport, energie, produse locale sau turism.
Zonele umede sunt unele dintre cele mai productive ecosisteme ale planetei, care găzduiesc o biodiversitate foarte mare. Spre exemplu, ecosistemele cu apă dulce dețin peste 40% dintre speciile planetei și 12% din totalul speciilor de animale.
România deține 19 zone umede desemnate de Convenția Ramsar, ce se întind pe mai mult de un milion de hectare. Delta Dunării a fost prima înscrisă pe listă, încă din anul 1991. Printre celelalte situri se numără Parcurile naturale Comana, Lunca Mureșului și Porțile de Fier, Confluența Jiu-Dunăre și Olt-Dunăre, Brațul Borcea, Complexul piscicol Dumbrăvița, Tinovul Poiana Stampei, Lacul Techirghiol, Dunărea Veche – Brațul Măcin și Insula Mică a Brăilei.