Cât de curate sunt apele din România?

de Selany Lazăr, studentă în cadrul Facultății de Comunicare, Universitatea Politehnica Timișoara

Calitatea apei, mai exact gradul de potabilitate al acesteia, reprezintă cel mai de bază
criteriu de supraviețuire a speciei umane, precum și a celorlalte viețuitoare de pe Pământ.
Cu toate acestea, calitatea apei nu este garantată și variază de la țară la țară, sub influența
factorilor naturali și intervenției umane..
Una dintre cele mai acceptate instrumente de măsurare a calității apei aparține Universității
Yale, sub denumirea de Environmental Performance Index (EPI), care ia în considerare 40
de indici de performanță. Indexul EPI este folosit, de asemenea, pentru a urmări evoluția
schimbărilor climatice, calității aerului, biodiversității, etc. Pentru stabilirea gradului de
calitate al apei, EPI se bazează pe efectele consumului de apă necalitativă. Așadar, o țară
care obține un scor de 0 reprezintă un loc cu una dintre cele mai contaminate ape de pe
planetă, în timp ce un scor de 100 indică prezența celor mai pure și non-contaminate ape.
Măsurarea calității apelor din diferite țări se realizează, de regulă, prin testare localizată.
Acest proces se desfășoară anual, pentru a stabili evoluția calității apei la nivel mondial.
Acestea fiind spuse, unde se plasează România pe această scală?
Conform site-ului oficial EPI Yale , România a obținut, în anul 2024, un scor de 68,5 de
calitate a apei, plasându-ne pe locul 60 în lume, din 180 de țări incluse în măsurătoare. Cea
mai calitativă apă a fost înregistrată în Singapore, cu un scor de 99,9, iar cel mai mic scor,
de numai 2,9, a fost înregistrat în Chad.
Indexul EPI ne arată, de asemenea, că există o descreștere de 0,9 față de scorul obținut
acum 10 ani. Celelalte țări în care se întâmplă un lucru similar sunt Slovenia (-1,5), Croația
(-3,2), Polonia (-5,0), Cehia (-4,5), Bulgaria (-1,9) și Ungaria (-3,4).
Așadar, dintre toate țările lumii, ne numărăm printre cele 7 care nu doar că nu văd o evoluție
în creșterea calității apei, ci ne îndreptăm într-o direcție nefavorabilă. Cu siguranță, nu am
înregistrat o scădere atât de drastică precum cea a Poloniei, spre exemplu, dar este bine de
menționat faptul că alte țări au creșteri în scor de până la 8,8, cum ar fi cazul Republicii
Democratice Congo.
Aceste date nu ne arată nimic din ceea ce noi nu bănuim deja, și anume că, în România, nu
se face progresul necesar în timp util. Dar ne face să ne punem, din nou, întrebarea: De ce,
în alte țări, se face, iar la noi, nu?