Aquatim încurajează timișorenii să nu îşi conecteze burlanele, rinele, şanţurile sau rigolele pentru evacuarea apei de ploaie la canalizarea publică, ci să o colecteze sau să o dirijeze spre spațiile verzi, grădini etc. Avantajul imediat este unul semnificativ, și anume o factură de apă mai mică. Consumatorii nu vor mai plăti serviciul de canalizare pentru apa meteorică, iar pentru cei care locuiesc la casă, economia poate fi una substanțială. După realizarea sistemelor care să colecteze apa de ploaie sau să o conducă spre grădină, consumatorii pot notifica compania de modificările făcute și solicita actualizarea contractului cu Aquatim, specificând noua suprafaţă de pe care apa provenită din precipitaţii ajunge la canalizare.

Sistemul de canalizare este unul unitar în Timișoara, apele menajere fiind colectate în aceleași canale cu apele meteorice. Ploile tot mai abundente din ultimii ani duc la suprasolicitarea conductelor şi, de foarte multe ori, la colmatarea cu deşeurile antrenate. Inundațiile prin refularea canalizării se petrec, din păcate, tot mai frecvent.

De ce intră canalizarea sub presiune?

Niciun sistem de canalizare nu poate face față unor debite excepționale de apă de ploaie, explică Nicolae Ghelsingher, director tehnic al Aquatim: „Ca orice sistem de canalizare, și cel din Timișoara are o capacitate limitată, prin proiectare, din punct de vedere al preluării și transportului apei uzate și meteorice. Limitele impuse la proiectare sunt date de populație, industrie, suprafețele de preluare a apelor meteorice. Acestea dictează diametrul tuburilor de canalizare, atât al colectoarelor magistrale, cât și al canalelor secundare. În ultimii ani, așa cum s-a observat, schimbările climatice, manifestate și prin ploi ce aduc cantități mari de apă, în intervale scurte de timp, fac imposibilă preluarea și transportul instantaneu al acestor cantități mari de apă, fără să producă inundații.”

Un astfel de eveniment s-a produs la sfârșitul lunii iunie, când la staţia de epurare din Timișoara au fost înregistrate debite record de apă uzată, de 12 ori mai mari decât în mod obişnuit. Canalele au intrat sub presiune, capacitatea lor de preluare și transport fiind temporar depășită. Nicolae Ghelsingher explică ce se întâmplă în astfel de situații: „Deși capacitatea existentă de înmagazinare și transport a apelor meteorice este una mare, totuși, canalizarea a refulat, în unele zone. Am făcut verificări în locurile unde a refulat canalizarea și am constatat, pe lângă cauzele expuse mai sus, o serie de cauze subiective ce puteau fi evitate, cum ar fi blocarea racordurilor, receptorilor și canalelor cu resturi menajere, textile, vegetație, materiale de construcție…”

De aceea, precizează Nicolae Ghelsingher, „este important să facem tot ce depinde de noi pentru ca apele pluviale să nu mai ajungă integral în reţeaua de canalizare. Mai mult, un debit cât mai mic de ape pluviale preluate de canalizare ajută şi la buna funcţionare a staţiei de epurare a apelor uzate din Timişoara, însemnând costuri mai mici de exploatare și riscuri mai puține”.