Încheiem, deocamdată, seria reproducerilor din jurnalul lucrărilor de construcţii pentru canalizarea Timişoarei, lucrări de acum 100 de ani. Canalizarea oraşului a fost primul din proiectele lui Stan Vidrighin care au pus Timişoara pe harta utilităţilor publice moderne. Dar despre acestea, vom mai vorbi în viitor.
Control riguros
Din notele cuprinse în registru reiese că Vidrighin controlează în permanenţă toate procesele de producţie, de la aprovizionarea cu materiale de construcţie, până la restabilirea circulaţiei pe străzile unde lucrarea a fost finalizată, nu acceptă nici o derogare de la condiţiile impuse prin contract, nici în ceea ce priveşte calitatea şi cantitatea lucrărilor executate şi nici în ceea ce priveşte costul acestora.
Adesea, constructorul consideră controlul ca fiind excesiv şi că verificările permanente tulbură procesul de lucru. Astfel, în octombrie 1909, se plânge de supravegherea extrem de strictă care a făcut ca muncitorii să-şi ridice pretenţiile financiare şi să ameninţe cu boicotarea lucrărilor.
În nota din 7 septembrie 1910, firma solicită despăgubiri pentru daunele produse de oamenii conducerii prin experimentarea compoziţiei ţevilor de beton şi prin verificarea rezistenţei ţevilor prin lovire cu ciocanul. În replică, Vidrighin nu admite cererile de daune şi constată că ţevile executate ca model pe şantierul de construcţii al oraşului sunt de bună calitate, în timp ce ţevile făcute de firmă pot fi folosite cel mult pentru drenaj.
(traducere din limba maghiară, Marlen NEGRESCU)
