Canalizarea naște monștri? Nu, însă stilul nostru de viață o face. În luna septembrie, o știre făcea senzație pe primele pagini ale publicațiilor britanice. În cartierul londonez Whitechapel, o echipă de la Thames Water a descoperit, la una din inspecțiile video ale canalizării din programul obișnuit de mentenanță, un bloc imens de deșeuri solide, înțepenit într-un tronson vechi de canal colector, construit în epoca victoriană.
Înfundarea canalizării cu dopuri formate din grăsimi întărite, la care aderă șervețele umede, bețișoare pentru urechi, scutece, textile etc este un fenomen frecvent, cu care se confruntă toate companiile de apă, în orașe. Monstrul din Whitechapel a făcut însă istorie prin dimensiunile sale gigant. Cu o lungime de 250 metri, cu 10 m mai lung decât renumitul Tower Bridge și o greutate estimată de 130 de tone, comparată de publicația The Guardian cu echivalentul a 19 elefanți sau a 2 Airbusuri, blocul din grăsime solidificată este cel mai mare descoperit până acum în Londra.
Thames Water a contribuit la îmbogățirea limbii engleze cu un nou cuvânt – FATBERG, preluat imediat în limba vorbită. Fatberg-ul din Whitechapel a dat de furcă salariaților Thames Water câteva săptămâni bune. Opt oameni au lucrat șapte zile pe săptămână, în schimburi, pentru a sparge blocul de grăsime solidifcată cu lopeți și jeturi de apă sub presiune.
Campania media și măsurile de conștientizare a consumatorilor au fost exemplare. În stilul caracteristic insular, comunicarea a fost simplă, civilizată și eficientă. Bin it – don’t block it (traducere: aruncați la gunoi, nu înfundați canalul) este numele campaniei și mesajul transmis clienților, astfel invitați de companie să se alăture luptei împotriva fatberg-urilor. În ultimele 12 luni, 600.000 de clienți Thames Water au primit acasă broșuri ale campaniei. Informațiile sunt disponibile și pe site-ul companiei și alte canale online. Consumatorii pot afla astfel cum arată un fatberg și cum pot opri formarea unuia.
Reprezentanții companiei sunt de părere că nimeni nu toarnă cu găleata uleiuri și grăsimi în canal, dar că, adunate, zi de zi, resturile din tigaie aruncate la chiuvetă, șervețelele umede și bețișoarele de urechi “scăpate” în toaletă se acumulează în canal și duc la formarea blocajelor. Țelul companiei este să își convingă clienții să contribuie fiecare, câte un pic, prin schimbarea unor mici obiceiuri, la o canalizare mai curată. Motivația propusă este și ea una de bun simț – canalizarea înfundată miroase rău, instalatorul costă și.. îi place cuiva să curețe mizeria când WC-ul dă pe afară?
Peste 90% din restaurantele londoneze își aduc aportul la înfundarea canalizării și eventuale refulări, spun cei de la Thames Water, pentru simplul fapt că nu au instalate separatoare de grăsimi, înainte de deversarea apei uzate la canalizare. După descoperirea fatberg-ului gigant, echipe ale companiei au inspectat unitățile alimentare de pe Whitechapel Road, de la fast-food și patiserii până la restaurante, dar și școlil, spitale și case de bătrâni. Niciuna dintre acestea nu avea instalat un separator de grăsimi.
Stephen Pattenden, managerul secției de canalizare de la Thames Water s-a declarat șocat de acest fapt. Pe de altă parte, spune acesta, proprietarii restaurantelor, nevoiți să cheltuie sute de lire lunar pe desfundarea instalațiilor interioare, au fost foarte deschiși la recomandările specialiștilor companiei și soluțiile tehnice propuse, care țin grăsimile departe de canalizare. Tot Pattenden a mai declarat că firmele cărora li s-a recomandat instalarea de separatoare de grăsimi riscă amenzi dacă nu vor proceda la urmarea recomandărilor.
Dar ce s-a întâmplat cu monstrul din Whitechapel Road?
În primul rând, a fost foarte mediatizat, ceea ce nu a fost rău deloc. O mulțime de oameni au conștientizat astfel amploarea și gravitatea consecințelor unor simple neglijențe, ca să nu le spunem obiceiuri proaste.
Greg James, celebru prezentator TV și realizatorul unui show de la Radio BBC 1 a coborât cu o echipă de muncitori de la Thames Water în canal, pentru a face o transmisiune de la locul faptei, declarat de acesta, în direct, “Radio 1 Fatberg”. Reprezentanții Muzeului Londrei și-ar fi dorit să expună o bucată din fatberg la noul lor sediu, în ideea că reflectă stilul modern de viață urbană, de la consumerism până la nepăsare și lipsa de responsabilitate
În final, spart în fragmente mici, fatbergul a fost transportat, în tranșe, la o instalație de reciclare din Stratford, unde va fi transformat în aproximativ 10.000 de litri de biodiesel, o cantitate suficientă de combustibil pentru consumul zilnic a 350 de autobuze londoneze etajate/cu platformă.
Povestea mostrului din Whitechapel se termină, așadar, cu bine, dar alți monștri pot apărea oricând … Să nu uităm, unele lucruri nu dispar numai pentru că am tras apa după ele.
Foto: Thames Water