Mândria de a fi român se transpune, deseori, în apartenența la un neam din care, pe lângă alți titani într-ale științei, a făcut parte și Henri Coandă spre exemplu. Recunoscut drept inventator al motorului cu reacție, părinte al dinamicii fluidelor, laureat al premiului Nobel, Coandă a avut o paletă întreagă și complexă de preocupări legată de… tinerețea fără bătrânețe, deci de longevitate. A fost atât de pasionat de subiect încât, după cercetări amănunțite și asidue, a venit cu un verdict extraordinar pentru acele vremi: apa este medicamentul universal! Savantul nostru a studiat apa şi proprietăţile ei zeci de ani, iar rezultatele sale au ajutat următoarele generaţii să ducă mai departe şi să ne ofere ceea ce nouă ne place să numim „elixirul vieţii”.
Coandă s-a oprit la obiceiurile unei populații din nordul Pakistanului, mai precis din Țara Hunzilor, oameni care trăiau peste o sută de ani, nu se îmbolnăveau de cancer, nu aveau carii și puteau avea copii chiar și la vârste foarte înaintate.
Omul de știință a mers mai departe și a mai descoperit patru regiuni cu aceleași coordonate privitoare la populație: Vilkambamba (Ecuador), o vale muntoasă în Georgia, o alta în Mongolia și cea din urmă în Peru. În toate aceste locații, oamenii “sufereau” de longevitate și asta grație apei! Sursa? Ghețarii! Hunzii, spre exemplu, beau apa dintr-un ghețar albastru, vechi de mii de ani. Pe lângă hrana proaspătă, evident fără E-uri şi alte adaosuri, apa pe care o beau are proprietăţi cu totul speciale. Ea provine de sub gheţarul Hunza şi este extrem de bogată în minerale. Culoarea, asemănătoare cu cea a laptelui, se datorează unor particule mici de piatră care erodează din peretele glaciar. Acesta se pare că a fost elementul minune pe care Coandă l-a numit „apa vieţii”. Longevitatea acestor oameni era incredibilă: să trăieşti 120 de ani însemna ceva obişnuit pentru ei, însă anumiţi indivizi ajungeau chiar şi la 140 de ani!
Apa vieții, sau apa vie, sau apa ușoară este apă săracă în deuteriu. Mai mult, caracteristicile apei din cele cinci regiuni diferă, punctul de fierbere și cel de îngheț sunt diferite, vâscozitatea și tensiunea superficială la fel.
Plecând de la realitatea că omul este făcut din apă în proporție de 70%, savantul român a ajuns la concluzia că apa joacă un rol important pentru sănătate și încetinirea îmbătrânirii. Studiile sale ulterioare s-au bazat pe aceste aspecte și au confirmat supozițiile inițiale: apa este, fără doar și poate, un medicament, atunci când ai norocul s-o consumi în cea mai pură formă a ei.
După cinci ani de cercetări, Coandă putea prezice durata medie de viață a oamenilor, din orice loc de pe glob, doar prin stabilirea calității apei pe care o beau.
La începutul anilor ’20, Henri Coandă s-a oprit și asupra fulgilor de zăpadă: i-a fotografiat şi a observat că aceştia sunt diferiţi ca formă, în funcţie de zonele de pe glob. Fulgii din China se deosebesc de cei din Africa, iar aceştia la rândul lor diferă de cei din Europa şi Statele Unite. Astăzi este un fapt binecunoscut că apa cristalizează în mod diferit şi are proprietăţi diferite.
Desalinizarea apei, o altă provocare a vremurilor
Pionier în domeniu, Henri Coandă a demonstrat desalinizarea apei marine, transformând-o în apă potabilă, cu ajutorul unui sistem complex alimentat cu energie solară. Sistemul conceput de Henri Coandă se întindea pe o suprafaţă de opt metri pătraţi şi putea genera aproximativ 1600 de litri în 12 ore. Marele avantaj era dat însă de flexibilitatea sistemului. Dacă se dorea, sistemul se putea extinde chiar şi mai mult, în funcţie de necesarul de apă dorit. Desalinizarea se făcea prin vaporizare, într-o incintă specială. Aerul încins la o temperatură de aproximativ 500 de grade Celsius era introdus într-o cameră de vaporizare, peste apa de mare. Aceasta era pulverizată, iar vaporii rezultaţi urmau a fi colectaţi într-un condensator imens. Până să fie îmbuteliată, apa mai trecea printr-un procedeu de purificare pentru a fi şi curată din punct de vedere microbiologic. Energia necesară funcţionării dispozitivului era asigurată de un sistem inteligent de panouri solare, care se orienta automat după soare, pentru a capta cât mai multă energie. Acest proiect, revoluţionar la vremea lui, nu a fost pus în practică – nu pentru că ar fi fost ineficient, ci pentru că nu au existat interese de ordin economic.
Specialiștii susțin că soluţia lui Henri Coandă ar merita studiată şi pusă în practică la standardele actuale. Asta pentru că, deși datează din 1954, este mai modernă și mai revoluționară decât multe alte proiecte actuale, gândite în plin modernism…