Nimic nou sub soare: furturi de apă au existat încă de la apariția primelor sisteme centralizate de distribuție a apei. În Imperiul Roman se punea, la un moment dat, problema construirii de noi apeducte, pentru că apa devenise insuficientă. În anul 95 după Hristos, Sextus Iulius Frontinus a fost numit, de către împăratul Nerva, curator aquarum, un titlu care s-ar putea echivala cu cel de „comisar” al apei. În această calitate, el a prezentat un raport oficial despre starea apeductelor care deserveau Roma, primul raport cunoscut al unei anchete privind rețele de utilități publice. Documentul lui Frontinus vorbește despre pierderile și furturile de apă din apeducte și deteriorarea acestora.

Frontinus a fost preocupat în mod special de deturnarea apei de către agricultori şi comercianţi, care introduceau ţevi în canalele apeductelor pentru a-şi realiza propria alimentare ilegală. Încă acea vreme existau dispozitive care funcționau ca niște apometre, denumite Calix, prin care consumatorii privați se „legau” la apeducte. Cei care se ocupau de întreținerea apeductelor puteau însă „aranja” cu ușurință dispozitivele Calix, astfel ca prin ele să treacă, neautorizat, mai multă apă, lucru de asemenea raportat de Frontinus.

Ce constituie furt de apă și cine sunt hoții

Revenind în prezent, apa lăsată să curgă la un robinet defect nu este furt, ci risipă. Și totuși, deși apa trece prin apometru și va fi plătită de cel care o risipește astfel, acest fapt poate păgubi un alt consumator, care rămâne fără apă din acest motiv. Dincolo de aceste considerații, un lucru este limpede. Furtul de apă înseamnă a lua fără niciun drept apa care nu îți aparține. Metodele includ furtul din hidranții montați pe rețeaua publică de alimentare, branșamentele ilegale, evitarea contorului de branșament, blocarea sau fraudarea contorului.

Oamenii nevoiași, care locuiesc în barăci improvizate, fără apă curentă, își iau de multe ori apă din hidranții supraterani. Nevoia îi „obligă” să recurgă la aceste gesturi. În mod surprinzător, și cei mai înstăriți apelează la hidranți, pentru udatul spațiilor verzi, umplerea piscinelor etc. În topul furturilor de apă, un loc aparte îl au firmele de construcții care găsesc uneori, la îndemână, alimentarea din hidranți pentru nevoile șantierului.

O altă categorie este cea a furturilor între vecini și aici intră folosirea diverselor metode de blocare sau „păcălire” a contorului, prin apa lăsată apa să curgă atât de încet încât contorul din apartament să nu înregistreze nimic, în timp ce contorul principal, al imobilului va înregistra, fiind mai performant. Diferențele rezultate între suma consumurilor din apartamente și consumul clădirii vor fi plătite de toți vecinii. Risipa de apă, voită sau nu, întâlnită cel mai adesea în cazul defectării robinetelor sau al rezervorului de WC, este, de asemenea, detectată de contorul de branșament al clădirii și suportată de toți locatarii.

Un caz special, și cel mai spectaculos, este al acelora care sustrag apa din rețelele publice pentru a o vinde apoi „la negru” unor consumatori care nu au acces la sisteme de alimentare cu apă.
Soluții pentru prevenirea furturilor de apă

Soluțiile ar trebui să fie, în primul rând, legislative: când o persoană este prinsă asupra faptului, sau se dovedește că a furat apa, trebuie să răspundă penal.

În plus, sunt numeroase soluții tehnice care pot preveni accesul neautorizat la rețeaua publică de apă. Spre exemplu, hidranții supraterani, destinați spălarii rețelei, stingerii incendiilor etc., sunt conectați, de cele mai multe ori, direct la rețea și pot fi manevrați cu ușurință de oricine, ceea ce îi face „atrăgători” pentru hoții de apă. Montarea unor vane de închidere înaintea hidrantului sau a unor dispozitive de blocare pe acesta, prevăzute cu chei speciale, ar permite doar accesul autorizat și ar rezolva problema furtului de apă.

Pe de altă parte, firmele care au șantiere și au nevoie ocazional de apă de la rețea, în diverse puncte de lucru, ar putea primi un dispozitiv tip gât-de-lebădă, prevăzut cu apometru, prin care să se lege la hidranții subterani sau la branșamentele din zonă.

Astfel, fiecare ar plăti cât consumă și ar avea acces la rețeaua publică de apă oricând are nevoie. În Berlin, astfel de dispozitive sunt folosite în piețele ambulante, în timp ce în zona istorică a Pragăi, caii trăsurilor pentru turiști sunt adăpați, în același mod, cu… apă facturată! Evitarea acestei soluții ar putea fi sancționată, în cazul firmelor, chiar prin retragerea licenței. Dacă aceste lucruri funcționează în Germania, cu siguranță pot fi aplicate mai peste tot.

Tot în categoria soluțiilor tehnice intră sigilarea contoarelor de pe rețeaua publică de apă, pentru prevenirea fraudării lor. Tehnologiile moderne oferă deja soluții avansate, contoarele de ultimă generație fiind protejate, din construcție, împotriva fraudării.

Cum se pot depista furturile de apă

Există echipamente care pot ajuta la identificarea branșamentelor ilegale. O metodă relativ nouă este utilizarea unor camere de dimensiuni reduse, care sunt introduse în conductă și arată dacă există și alte legături decât cele pe care le cunoaște compania de apă. Procedeul este util mai ales în cazul branșamentelor din material plastic. Eventualele branșamente clandestine metalice pot fi localizate cu dispozitive specifice de localizat conductele. O altă metodă utilizată este folosirea georadarului, cu care se poate scana solul, identificându-se astfel branșamentele frauduloase.
Consumatorii cu consumuri foarte mici, cu piscine și grădini pot fi monitorizați de companiile de apă, prin sondaj. Pentru urmărirea consumului minim pe timpul nopții, se pot monta debitmetre zonale. Minimul de noapte va indica pierderile din zonă, restul fiind consumuri, legale sau nu.

În California, în perioadele secetoase, există grupări care sustrag apa și o revând la negru. Pentru a stopa acest fenomen, autoritățile au înființat linii telefonice pentru raportarea furturilor de apă, cei care sesizează aceste lucruri fiind recompensați. Există patrule care încearcă să surprindă hoții asupra faptului, iar amenda pentru furtul de apă pornește de la 25 de dolari.

În concluzie, orice naș își are nașul său, deci fiecare caz trebuie investigat și identificată soluția optimă.