„Nu este important doar ce înveţi, ci şi de la cine înveţi”, John Maxwell

Pentru că este foarte important ce şi de la cine învăţăm, ar trebui să ne alegem cei mai buni profesori. Cum nemţii sunt recunoscuţi ca fiind aşi în domeniul pierderilor de apă, am apelat, prin Fundaţia Aquademica, la cei mai buni. Şi am fost să-i vedem cum acţionează. Şi să învăţăm de la ei.
Germania este ţara cu cele mai mici pierderi (sub 10%), având, deci, cele mai eficiente metode de a gestiona pierderile de apă. Schimbul de experienţă ne-a oferit posibilitatea de a afla aspecte privind logistica utilizată în vederea managementului pierderilor de apă.

Oricare este destinaţia ta, cursul potrivit te poate ajuta să ajungi acolo

Punctul forte al sistemului de alimentare cu apă în Germania îl reprezintă infrastructura. De exemplu, sistemul de alimentare cu apă din Munchen este realizat, în cea mai mare parte, din conducte metalice (oţel turnat, protejat la interior cu beton, fontă ductilă); inclusiv branşamentele sunt tot din oţel. Majoritatea conductelor sunt poziţionate în trotuar, apometrele fiind în subsol. Presiunea din reţea este de 6 bari, având reductoare de presiune la branşamente. Apometrele se citesc o dată pe an, în sistem de autocitire, factura fiind lunară, pe baza unui consum estimat.

Sisteme de identificare

Reţeaua este prevăzută cu hidranţi subterani şi supraterani, vane de manevră îngropate, robineţi de concesie – toate armăturile fiind uşor de identificat cu ajutorul plăcuţelor tipizate. Pe fiecare plăcuţă este trecută armătura la care se face referire (V, H), distanţa faţă de reper, diametrul conductei pe care este montat, poziţia normală de deschidere (dreapta-stânga) şi codificarea activului în GIS. Se pune un accent foarte mare pe identificarea cu uşurinţă a hidranţilor, majoritatea hidranţilor supraterani fiind prevăzuţi cu mecanisme de protecţie la îngheţ, sub forma unei cutii. Distanţa între hidranţi este între 80 şi 100 m. Mentenanţa armăturilor se face obligatoriu anual, fiind remediate problemele identificate – vane care nu închid, hidranţi greu manevrabili etc.

Problema pierderilor de apă

Compania de apă este obligată de comunitate să depună toate eforturile pentru reducerea pierderilor de apă. Dacă e nevoie de mai multă apă, atunci şi zona de protecţie sanitară trebuie să fie mărită, pentru ca o localitate să se poată dezvolta. Există un normativ german, W-392, în care este precizat că toate reţelele trebuie verificate. Prin urmare, toate companiile de apă se conformează şi verifică toată reţeaua. Verificarea reţelei se face îndeosebi cu ajutorul corelatorului, corelând – din armătură în armătură – armături care se găsesc din 100 m în 100 m. O altă metodă utilizată este cea cu ajutorul microfonului de sol: se ascultă tija de pe branşament. Aceste tije se găsesc la îndemână, nefiind necesară deranjarea abonaţilor.

Pentru conductele mari, cu diametru de peste 300 mm, verificarea se face izolând tronsoane de conductă, prin închiderea vanelor, şi alimentarea tronsonului prin debitmetre aflate pe autolaborator. Debitul ar trebui să arate zero, tronsonul fiind izolat de restul reţelei. Ascultarea vanelor indică dacă pe acest tronson izolat există pierderi de apă. Dacă pierderile sunt foarte mici, atunci nu se intervine şi se menţine sub observaţie.

O altă metodă, utilizată cu succes în zonele de case sau unde există reţele mai mici, este măsurarea debitului minim cu ajutorul unor dispozitive legate prin hidranţi. Zona ce urmează a fi verificată este delimitată de restul reţelei prin închiderea vanelor. Alimentarea în zonă se face printr-un debitmetru montat pe autolaborator, care este legat la doi hidranţi. Astfel, se află debitul minim care intră în zonă, măsurând pierderea existentă în zonă. Se închid diverse tronsoane din acea zonă pentru a identifica porţiunea cu defect. Se corelează, pentru a localiza cu exactitate locul defectului. După reparaţie, se verifică din nou zona. Această metodă este foarte utilă, mai ales în cazul reţelelor din PVC şi polietilenă, materiale care nu transmit zgomotele emise de pierderi.

În Munchen există o reţea permanentă de loggeri de zgomot. Sunt în număr de 400, dar această metodă este folosită mai ales pentru monitorizarea reţelei. Timpul necesar colectării şi interpretării tuturor loggerilor este destul de mare, ei fiind verificaţi, cu preponderenţă, în zonele în care există indicii de pierderi.

Pas cu pas

Un exemplu interesant de reducere a pierderilor a fost într-o localitate mică, în care au fost identificate 21 de defecte. Reducerea pierderilor a fost vizibilă doar după ce a fost remediate 17 dintre ele.

Pentru prestatorii de servicii care au nevoie de apă în diverse activităţi sau pe şantiere, compania de apă face un contract şi le înmânează o stativă contorizată pentru hidrant. Inclusiv colegii de la canal folosesc stativa contorizată, măsurând apa utilizată. Abonaţii care informează compania de apă că se aude un zgomot la branşamentul lor, iar acel zgomot se confirmă ca fiind pierdere de apă, vor primi o recompensă de 50 de euro.

Lucruri importante sau lucruri urgente

Urgenţele sunt la spital şi la pompieri, în toate celelalte activităţi este nevoie de planuri şi strategii care să ducă la un rezultat dorit. Pentru aceasta se planifică şi se verifică obligatoriu, anual, întreaga reţea de apă. Echipele desemnate să presteze această activitate nu vor primi alte sarcini, ele răspunzând de munca depusă. Pentru împlinirea obiectivelor, în Germania se apelează şi la firme private, care pot verifica reţeaua în vederea localizării pierderilor de apă ascunse. În oraşul Munchen, care are peste 3000 km de reţea, există echipe de detecţii proprii, dar se apelează şi la serviciile companiilor private pentru identificarea pierderilor de apă. Şi alte localităţi mai mici apelează la astfel firme. Este foarte important ca reţeaua de apă să fie verificată anual. Indicatorii echipelor sunt kilometri de conductă inspectaţi sau verificaţi.

Sursa: www.aquademica.ro