Deuteriul este unul dintre cei doi izotopi stabili ai hidrogenului. Nucleul celor mai mulţi atomi de hidrogen din natură conţine un proton, însă nucleul unor atomi de hidrogen mai poate conţine şi un proton şi un neutron, sau un proton şi doi neutroni. În primul caz, acesta se numeşte deuteriu. Apa de pe planeta noastră albastră “se scrie” chimic astfel: un atom de deuteriu la 6400 de atomi de hidrogen, sau 0,0156%, ca procentaj. Această concentraţie de deuteriu se modifică foarte puţin de la o apă naturală la alta.

Concentraţia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 120-140 părţi per milion. Nu pare mult, aşa-i? Inedit este că deuteriul este prezent în corpul nostru, de şase ori mai mult decât calciul şi de zece ori mai mult decât magneziul!

Apa cu conţinut redus de deuteriu, cunoscută şi ca apa vie sau apa uşoară, este apa în care deuteriul se regăseşte într-o concentraţie sub intervalul de 120-140 de părţi per milion.
Ce importanţă au toate astea? De ce ne concentrăm asupra unor noţiuni atât de ştiinţifice? La ce ne ajută deuteriul în viaţa de zi cu zi? Vom afla…

Spre exemplu, în anii 60, în fosta Uniune Sovietică, cercetătorii au studiat două populaţii, în două regiuni diferite, ai căror membri atingeau vârste foarte înaintate şi erau foarte sănătoşi. Obiceiurile lor de viaţă, inclusiv cele alimentare, erau foarte diferite, însă aveau un lucru în comun: ambele populaţii consumau apă de gheţar. Trăsătura deosebită a apei gheţarilor respectivi, faţă de apa obişnuită era că avea un conţinut redus de deuteriu, fiind formată cu zeci de mii de ani în urmă.

Numeroase studii, derulate în ultimii ani, tind să le dea dreptate celor care susţin că o apă săracă în deuteriu face bine organismului. Deuteriul nu este un poluant, nu este un compus artificial, nu este o ”toxină” care trebuie eliminată, este o parte a naturii de la începutul timpului. În cantităţile date de…mama Natură nu face rău, în cantităţi mai mici de atât ar putea face minuni. Cel puţin aşa susţin cercetătorii dedicaţi acestui subiect.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice din Râmnicu Vâlcea produce apă săracă în deuterium, încă din anul 1986. Iniţial, aici s-a produs “apă grea”, adica apă cu un conţinut ridicat de deuteriu pentru Combinatul de Apă Grea din Turnu Severin. Cum apa grea are efecte distructive asupra materiei vii, utilizându-se doar în industria specifică, a apărut ipoteza că opusul ei, apa săracă în deuteriu, ar putea avea efecte benefice.

Denumită ştiinţific “apă sărăcită în deuteriu”, descoperirea a adus cercetătorilor români 5 medalii de aur si 3 de argint, la saloanele de inventică de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta. În prezent, se foloseşte la tratarea pacienţilor, în diverse clinici din Ungaria, Japonia, SUA, Germania şi România. Practic, din anul 2000, apa săracă în deuteriu, produsă de noi, se utilizează în diverse tratamente, în special boli grave de cancer, dar se şi exportă până în Japonia sau SUA. Specialiştii susţin că această apă nu presupune eliminarea tratamentelor clasice de chirurgie, radioterapie sau citostatice, ci are, pare-se, un rol decisiv în eliminarea efectelor secundare ale acestor metode agresive.

În prezent, clinici din întreaga lume îşi trateaza pacienţii cu această apă cu proprietăţi terapeutice, produsă în România, afecţiunile în care are efect fiind bolile de piele, cele ale stomacului, probleme de colesterol, diverse forme de cancer.

Ca o curiozitate, NASA a studiat apa sărăcită în deuteriu pentru o viitoare misiune pe Marte. O jumătate de litru costă 15 lei şi nu e medicament. Se cumpără mai mult online, de pe diverse siteuri specializate. Cât despre un verdict cert asupra proprietăţilor miraculoase pe care le deţine…sau nu, rămâne la decizia proprie a celor care au utilizat-o. Cu siguranţă, nu face rău!