În Japonia, pierderile de apă din rețelele publice sunt de 2%, iar în Germania și Olanda de circa 5%. Acestea sunt excepții notabile, în condițiile în care sunt multe țări dezvoltate, unde se fac eforturi pentru reducerea pierderilor de apă și cu toate acestea, procentul este mult mai mare.

Ne întrebăm care ar putea fi barierele de netrecut, atunci când preocupare și resurse pentru reducerea pierderilor de apă există. Ca la orice obstacol, soluții pentru depășirea pierderilor pot fi găsite, când problema este cunoscută cât mai bine. Deci, haideți să vorbim deschis despre pierderi! Iată cinci motive care, credem noi, blochează abordarea eficientă și soluționarea problemei pierderilor. Poate nu întâmplător, de cele mai multe ori, blocajele pornesc din mentalitate, din percepție.

1. „Costă mult!” Se consideră că soluțiile de reducere a apei care nu aduce venituri (non-revenue water, pe scurt NRW) sunt prea costisitoare și, de aceea, de cele mai multe ori nu se face o evaluare atentă a NRW. Investițiile în conducte, apometre sau armături noi sunt într-adevăr costisitoare. Dar acestea trebuie comparate cu pierderile pe termen lung, rezultate din folosirea unor active uzate sau defecte. Recuperarea pierderilor se transformă în acest fel o nouă sursă de venituri, prin reducerea cheltuielilor de exeploatare. Tot aici ar trebui menționat că percepția publică asupra costului apei este și ea una eronată. Consumatorii consideră că prețul apei de la robinet este ridicat, dar în același timp sunt dispuși să plătească de mii de ori mai mult pentru apă îmbuteliată.

2. Vorbind de bariera costurilor, trebuie spus că și stimulările pentru depășirea ei sunt cam puține. Nu există programe de finanțare dedicate acestei probleme, care să pună la dispoziție fonduri și să ceară rezultate. Astfel de împrumuri bazate pe performanță ar putea fi cheia problemei.

3. La capitolul stimulare intră și personalul de specialitate. Evaluarea acestora și abordarea performanței în contextul reducerii NRW nu încurajează suficient obținerea unor rezultate mai bune.

4. „Le măturăm sub preș…” Companiile de apă au uneori rețineri în a vorbi despre starea rețelelor de apă, mai ales când acestea sunt o „moștenire” nedorită. Este o teamă de înțeles, problema putând fi percepută de public ca una legată de performanță.

5. Și, în final, analiza NRW nu este o practică suficient de răspândită, nefiind percepută ca o necesitate. Beneficiile pe care le poate aduce managementul pierderilor ar trebui analizate mai în detaliu.