Conform The Guardian, anul trecut, juriul celei de-a 28-a competiții internaționale dedicate apelor îmbuteliate desfășurate în Statele Unite ale Americii, a acordat premiul pentru cea mai bună apă unei mărci de apă australiene, „infuzate cu frecvențele sonore ale dragostei, lunii și spectrului luminos al curcubeului”.

Această apă de lux, vândută la prețul de 3,30 dolari australieni/litru, este, conform creatorului său, „elixirul absolut al vieții”. Pe lângă această apă, juriul a recunoscut și meritul altei mărci de apă, care costă 90 de dolari/sticla și este obținută din icebergurile din Norvegia.

Etichetele extravagante și prețurile exorbitante îi încântă pe cei bogați. Industria apei îmbuteliate „premium”, sortimentul extra-lux, cumpărat pentru „beneficiile asupra sănătății” precum alcalinitatea, cunoaște cea mai mare creștere din sectorul apei îmbuteliate din Statele Unite de exemplu.

Indiferent dacă această apă este extrasă de la 3000 de metri adâncime din Hawaii sau provine din izvoarele de pe muntele Fiji și este stropită cu praf de aur, majoritatea justifică prețul cu aceeași explicație: cu cât e mai ciudată originea apei sau mai elaborată pregătirea acesteia pentru consum, cu atât este mai sănătoasă, mai calitativă sau mai delicioasă.

Această goană după „apa de lux” are loc în contextul în care lipsa apei constituie o problemă majoră în tot mai multe locuri de pe glob, accelerată de încălzirea globală și de poluarea scăpată de sub control. Se prevede că până în 2025, două treimi din populația lumii va suferi din cauza lipsei apei. La aceasta se adaugă poluarea cu plastic, la care contribuie din plin sticlele de apă.

Apa îmbuteliată nu este cu nimic superioară apei de la robinet. Apa de la robinet este analizată zilnic și supusă unor reglementări pe care apa îmbuteliată nu trebuie să le respecte. Testele au demonstrat că subiecții cărora li s-a dat să bea apă îmbuteliată sau de la robinet nu au putut face diferența dintre cele două în condițiile în care ambele erau în pahare. Un alt argument în favoarea apei de la rețea este că are un preț mult mai mic decât cea îmbuteliată.

Ne „înecăm” frica de moarte în apă scumpă?

Așadar, de ce cumpărăm apă îmbuteliată? De ce cumpărăm apă atât de scumpă? În primul rând pentru că accesul la apa mai specială a constituit un simbol al statutului vreme de secole (a se vedea plăcerea claselor privilegiate de-a lungul istoriei de a merge în stațiuni cu apă termală și de a beneficia de efectele mult lăudate ale acestora).

Apoi, în zilele noastre, mai există trendul traiului sănătos, și de aici interesul tot mai mare pentru apa „de lux”.  „Barurile de apă” și mărcile de apă îmbuteliată mai deosebită, de exemplu încărcată energetic, au luat avânt începând de prin anul 2006.

Conform cercetătorilor de la Universitatea din Ontario, ar mai putea fi un motiv pentru care apa îmbuteliată este atât de populară, și anume frica noastră ancestrală de moarte. Un studiu socio-psihologic efectuat de cercetătoarele Stephanie Cote și Sarah Wolfe referitor la alegerile privind consumul de apă a demonstrat faptul că frica de moarte ne-conștientizată de indivizi poate constitui o barieră în calea unei schimbări comportamentale care să ajute mediul înconjurător.

„Lucrurile care ne amintesc de inevitabila noastră dispariție ne fac să fim mai egoiști în exploatarea resurselor naturale”, scrie Wolfe în lucrarea în care explică faptul că oamenii, atunci când se gândesc la moarte, iau cele mai iraționale decizii. Parcă ne gândim: „cum ar putea planeta să moară când eu țin în mână o sticlă de apă atât de curată? Cum aș putea eu să mor când iau așa decizii sănătoase?”

Cote și Wolfe consideră că modul în care se face reclamă apei îmbuteliate – prin asocierea cu starea de bine – o fac să pară antidotul la disperarea existențială. O marcă de apă folosește bebeluși în reclamă, îndemnându-ne să o bem de mici, altă firmă se laudă că apa respectivă este îmbuteliată direct la sursă, neatinsă de mâna omului, într-un decor tropical, idilic. Industria apei îmbuteliate face eforturi constante pentru ca produsul vândut de ea să fie considerat opusul morții.

Cu toate acestea, noi, ca indivizi, ne putem schimba obiceiurile luând cu noi de acasă apă într-o sticlă reutilizabilă. Cele două cercetătoare concluzionează că guvernele lumii ar putea face o reclamă mult mai eficientă apei de la robinet promovând-o prin mesaje pozitive și nu amintind constant că plasticul din sticlele de apă îmbuteliată înseamnă moarte.