Din peisajul de iarnă nu poate lipsi ninsoarea, frumosul dans al fulgilor prin văzduh. Dar să fie ninsoarea doar un fenomen atmosferic?
Zăpada, așa cum o știm noi, este pur și simplu apă înghețată. Dar iată că există și o altfel de zăpadă, cu altfel de fulgi, ce cad, la fel de grațios și lin… în adâncul oceanelor. Zăpada marină, căci așa se numește fenomenul, este formată din materii organice în descompunere. Pe măsură ce rămășițele de animale și plante acvatice moarte se degradează, acestea cad din straturile de suprafață spre adâncuri, așa cum frunzele copacilor cad pe jos în pădure.
Numele de „zăpadă marină” l-a primit din cauza asemănării particulelor cu fulgii albi, pufoși, de nea. „Fulgii” de zăpadă marină cresc pe măsură ce cad, atingând câțiva centimetri în diametru. Dansul fulgilor din ocean este unul mult mai lung decât al ninsorii obișnuite, zăpada marină poate cădea câteva săptămâni bune înainte de a ajunge pe fundul oceanului. Între timp, ea este o importantă sursă de hrană pentru numeroși locuitori ai adâncurilor, ce consumă aceasta materie filtrată din apă sau o extrag de pe fundul mării. Specialiști ai Administraţiei Naţionale a Oceanelor şi Atmosferei din SUA au descoperit că zăpada marină conține cantități însemnate de compuși cu azot și carbon ce pot hrăni animalele subacvatice.
Zăpada neconsumată, ce ajunge pe fundul mărilor și oceanelor se depune sub forma unui mâl, în continuare descompus prin procese de degradare biologică. Aproximativ trei sferturi din fundul oceanului adânc este acoperit de acest strat de mâl, care crește cu până la șase metri la fiecare milion de ani.
Deși nu o putem admira și nu ne putem bucura de ea așa cum ne bucurăm de „sora” sa din cer, putem fi recunoscători zăpezii marine. În afară de faptul că hrănește viețuitoarele marine, mai face un lucru mare, și anume reduce emisiile de dioxid de carbon din atmosferă. Zăpada marină este una dintre cele mai mari garanții ale naturii împotriva încălzirii globale.
Foto: www.oceanbites.org
