La 20 august 1779, se năștea chimistul şi mineralogul suedez Jöns Jakob Berzelius, cel care urma  să-și lase o amprentă importantă în chimia timpurilor moderne.

O uriașă personalitate a chimiei, el a descoperit ceriul, seleniul și toriul și a inventat sistemul de notație pentru formulele chimice pe care îl folosim și astăzi. Este descoperitorul fenomenului de cataliză și al contribuțiilor importante în dezvoltarea chimiei organice.

Născut la Väversunda, în Östergötland, Suedia, și-a pierdut ambii părinți încă de mic, fiind îngrijit în continuare de către rudele sale din Linköpig, unde a învățat pe băncile școlii cunoscute astăzi sub denumirea de Katedralskolan.

Ulterior, Berzelius s-a înscris la Universitatea Uppsala, studiind între anii 1796 și 1801 pentru a deveni doctor. Cel care i-a marcat viitoarea carieră, deschizându-i calea deloc ușoară a chimiei, a fost Anders Gustaf Ekeberg, descoperitorul elementului chimic numit tantal.

A fost un tânăr ambițios și pasionat de știință. În timpul în care a lucrat ca ucenic într-o farmacie (împreună cu un fizician) a efectuat analize pentru diverse ape de izvor. Grație studiilor sale în domeniul medicinei, Berzelius a făcut studii cu privire la curentul galvanic în câteva boli și le-a licențiat în 1802. A interacționat și cu un fizician, lângă Stockholm, iar, între anii 1808 și 1836, a făcut echipă cu Anna Sundström, care i-a fost asistentă. În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska.

La puţin timp de la sosirea la Stockholm, a scris un manual de chimie pentru studenţii săi, acesta marcând începutul unei lungi şi impresionante cariere în chimie.

În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporţiilor constante, care arăta că substanţele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporţie constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei observaţii, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: compuşii chimici anorganici sunt compuşi din atomi combinaţi în cantităţi reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susţinea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen.

În 1838, Berzelius a descoperit proteinele și, împreună cu studenții săi, în propriul laborator, litiul şi vanadiul.

Pentru a înţelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notaţii chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale — precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier — şi proporţiile erau desemnate prin numere. Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.

A fost ales membru al Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei în 1808 şi a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.

Berzelius a decedat pe 7 august 1848.