Inedit! Extraordinar! Atât de… contemporan!
Sunt doar câteva dintre exclamaţiile care pot, oricând, însoţi lecturarea, de-a fir a păr, a jurnalului marelui om de… urbe, inginer şi perfecţionist, Stan Vidrighin.
100 de ani în urmă sau 100 de ani în faţă… tot aia e! Din păcate, din fericire, însă real.

Critici, impedimente, întârzieri

Vidrighin reproşează constructorului calitatea tencuielii. La fabricarea betonului se foloseşte apă murdară, cea curată fiind greu de procurat. El reproşează constructorului că betonul nu este udat suficient, în ciuda căldurilor mari, că nu se amestecă suficient compoziţia la fabricarea betonului, că nu se respectă compoziţia şi nu se pune suficient ciment. La betonare se folosesc şabloane uzate şi neglijent îmbinate. De asemenea, consideră că ţevile fabricate nu sunt de bună calitate, nefiind executate cu suficientă precizie, deci nu se îmbină, iar dacă cimentul folosit este de foarte bună calitate, nu acelaşi lucru se poate afirma despre pietriş. Conductele au fost prost montate şi se comportă ca nişte ţevi de drenaj, permiţând scurgerea apei pe la îmbinări. Pe şantier se constată că toate modelele pentru ţevi sunt defecte, astfel încât ţevile finite nu se îmbină; ţevile nu sunt udate decât pe o parte, nu există unelte de rezervă, iar dacă se strică un model, munca stagnează uneori săptămâni în şir. Oraşul pune la dispoziţia firmei nouă modele de ţevi şi recomandă procurarea de modele pentru a mări stocul la 35 de bucăţi, pentru a nu mai avea vreo scuză la producerea de ţevi defecte.

Sprijiniri, lucrări de terasament, transpiraţie…

Săparea şanţurilor la dimensiunile stabilite prin contract este dificilă din cauza solului nisipos şi instabil. O permanentă sursă de neînţelegeri între conducerea construcţiei şi executant a constituit-o sprijinirea şanţurilor. Vidrighin recomandă lăsarea materialului în şanţ şi, în paralel, acoperirea acestuia doar în cazul în care siguranţa clădirilor învecinate ar putea fi afectată. În unele cazuri, constructorul scoate materialul de sprijin şi palplanşele, înainte de terminarea lucrării şi de înlocuirea acestora cu pământ, sau se constată lipsuri în sprijinirea porţiunilor nisipoase unde apa freatică a spălat nisipul, ducând la deplasarea malurilor şanţului şi punând în pericol nu numai drumul, ci şi casele învecinate.

Pentru a lăsa suficient timp de uscare betonului şi a se evita fisurarea acestuia, Vidrighin solicită ca şanţurile să nu fie astupate decât la 6 săptămâni de la terminarea lucrării, şi atunci cu mare precauţie. Antreprenorul atrage atenţia că nu este posibilă scoaterea materialului de sprijinire de la colectorul principal stâng fără periclitarea acestuia şi a construcţiilor învecinate. De asemenea, nu este posibilă construirea colectoarelor secundare pe teren nisipos şi îmbibat de apă fără păstrarea materialului de sprijin, iar, după terminarea lucrării, scoaterea acestuia ar duce la surparea şanţului. Cu ocazia unui control, Stan Vidrighin constată că antreprenorul foloseşte la sprijinire grinzi vechi, pline de tencuială, recuperate de la alte construcţii, pe care însă le decontează ca noi…

(traducere din limba maghiară Marlen NEGRESCU)