Ingeniozitate, inovație tehnică, frumusețe, pentru toate aceste calități, din plin dovedite, sistemul de management al apei din orașul german Augsburg a fost inclus anul acesta pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Povestea își are începuturile în secolul al XIV-lea, sistemul hidrotehnic din Augsburg fiind dezvoltat apoi treptat, în etape care au pus bazele evoluției orașului într-un centru industrial și comercial prosper. O rețea de canale, turnuri de apă, fântâni monumentale, echipamente de pompare și centrale hidroelectrice au furnizat orașului bavarez apă potabilă și energie timp de secole, iar inovațiile tehnologice generate de acest sistem au făcut din Augsburg un adevărat pionier în ingineria hidraulică. Potrivit experților, orașul a demostrat o utilizare exemplară a resurselor de apă în context urban, de-a lungul a mai mult de șapte secole.

Managemntul apei în Augsburg, whc.unesco.org

Sistemul se remarcă prin diversitate, unitate funcțională și integralitate, încorporând un grup de 22 de elemente dependente reciproc, clasificate în șase tipuri de structuri. Acesta include sursele de apă potabilă și industrială, subterane și de suprafață, o rețea complexă de canale și cursuri de apă care au menținut cele două tipuri de apă strict separate în întregul sistem, un ansamblu de trei fântâni de o excepțională calitate artistică, stații de tratare a apei și hidrocentrale.

Furnizarea apei potabile a avut, cum este și firesc, un important rol în dezvoltarea orașului. De menționat este faptul că separarea între apa potabilă și apa de alte folosință (industrială, de proces) a fost introdusă încă din anul 1545, cu mult timp înainte ca normele de igienă legate de siguranța apei și a sănătății să fie cunoscute și acceptate pe scară largă. Arhitectul șef Elias Holl a stabilit practic noi standarde de igienă în anul 1609, odată cu construirea clădirii ghildei măcelarilor Stadtmetzg, ce adăpostea hale de procesare și depozitare a cărnii. Apa unui canal din râul Lech trecea prin subsolul Stadtmetzg și era folosită pentru răcirea spațiului și evacuarea deșeurilor.
Rețeaua veche de distribuție a apei potabile era formată din conducte din lemn de pin, așa numitele Deicheln, conectate între ele prin elemente metalice. Sistemul complex de conducte alimenta partea centrală a orașului cu apă curată, bună de băut. Apa celor trei splendide fântâni monumentale de pe strada Maximilian, dintre care fântânile lui Mercur și Hercule se remarcă prin importanță, era de asemenea, potabilă și destinată consumului public.

Dacă adăugăm la toate canalele, turnurile și uzinele de apă, fântânile, hidrocentralele și restul pieselor inginerești de „rezistență” ale sistemului de management al apei, și cele… peste 500 de poduri din Augsburg, putem vorbi, fără nicio reținere, de un oraș a cărui legătură cu apa este una extraordinară. Acesta este încă unul din aspectele care face din Augsburg o destinație mai mult decât interesantă. Oraș cu o istorie îndelungată, Augsburg beneficiază de un bogat patrimoniu arhitectural, fiind un punct de atracție al Bavariei și unul dintre locurile emblematice de pe „traseul romantic”.

Foto (imagine de titlu): Ruth Plössel, whc.unesco.org