Bore tide în Alaska, Pororoca pe Amazon, Mascaret în Franța, unul și același fenomen natural oferă un spectacol inedit, pus în scenă de forțele ce guvernează universul. Valuri lungi de apă, uneori înalte, călătoresc pe râuri în sus, kilometri întregi, împotriva curentului.

Valurile și deplasarea lor aparent nefirească, de la vărsare înspre izvoare sunt cauzate de maree. Forța de atracție a lunii nu este, însă, singura condiție pentru a face ca râurile să „curgă” invers. Cursurile de apă trebuie să aibă un debit mare, să se verse în mare sau ocean printr-un estuar, în formă de pâlnie, suficient de larg și de adâncime mică (2-4 m). Valurile de maree se produc la lună plină sau lună nouă, acolo unde amplitudinea mareei, adică diferența dintre flux și reflux, este mare, de obicei peste 6 metri. Ele sunt mai puternice la echinocțiile de primăvară și de toamnă.

Frontul de apă format este direcționat pe râu și se deplasează în amonte, de aproximativ două sau trei ori mai repede decât curentul normal de maree. Înălțimea valurilor este mai mare în apropierea malurilor râului decât la mijlocul curentului.

Un zgomot specific însoțește aceste valuri și se face auzit și înainte și după trecerea apei. Numele amazonian al fenomenului, Pororoca, este de fapt inspirat de cuvintele din limba indigenilor Tupi din Brazilia, ce s-ar traduce prin „vuiet puternic”. Pe Amazon, în Brazilia, dar și pe fluviul Orinoco, în Venezuela, valurile de maree ajung să fie resimțite până la 800 km în amonte.

Sunt peste 60 de locuri în lume unde mareele intră pe râu, dar nu toate sunt suficient de vizibile sau spectaculoase ca să-și facă un nume. Pe locul întâi este râul Qiantang din China, unde valul „invers” are până la 9 m înălțime și se deplasează cu o viteză de circa 40 km/h. În Franța, Mascaretul se formează pe Sena, la mareele de primăvară și urcă pe râu în sus, până la Rouen. Alte râuri bine cunoscute pentru acest fenomen sunt Severn, din Anglia, și Petitcodiac, din Canada.

Surfing pe râu

Valurile de maree ce urcă pe râuri atrag privitorii, dar și pe mulți dintre adepții unui anume sport nautic. „Zidul” de apă antrenează în rostogolirea sa apa dulce, ceea ce înseamnă o provocare în plus pentru surferi. Plutirea este mai grea pe apa dulce decât pe cea sărată, iar lungimea acestor valuri, persistența lor și distanțele lungi pe care deplasează fac din experiența surfingului pe râu una irezistibilă, care duce uneori la o adevărată dependență.

Trebuie spus că valurile sunt periculoase pentru navigația pe râu, produc pagube și, nu de puține ori, fac victime. Amatorii de senzații tari nu-și vor refuza însă experiența de a practica surf-ul pe ape cu crocodili.

Unul dintre locurile mult căutate de surferii împătimiți sau de turiști dornici să admire fenomenul de pe mal este în Alaska, pe Turnagain Arm, lângă Anchorage. Aici valurile pot ajunge la 2-3 metri înălțime și viteze de circa 20 kilometri pe oră. Mareea de pe Turnagain Arm este mai specială pentru că este singura ce apare în nordul îndepărtat. În plus, peisajul este unul grandios, golful fiind mărginit de munți, și totuși ușor accesibil. Pentru surferi, dar și pentru privitori, fenomenul este de asemenea, o oportunitate de observare a faunei sălbatice: focile vin pe val, iar balenele Beluga se alătură o jumătate de oră mai târziu, odată ce apa devine mai adâncă.

Imagini: Paul Joel Hancock, Flickr; Michel Cornu: Le Mascaret, Flickr