Alt an, alte vremuri! În lumea largă, pragul dintre ani e trecut, festiv sau ritualic, cu aceeași speranță într-un an mai bun, mai norocos, mai prosper. Anul vechi e „lăsat în urmă”, iar cel nou e întâmpinat cu veselie și obiceiuri de tot felul, unele împrumutate de la o cultură la alta. Cam oriunde ne-am afla, la miezul nopții șampania curge, paharele se ciocnesc și artificiile umplu cerul de culoare. Unii se îmbracă în roșu, alții poartă alb, se mănănâncă pește căci înoată „în sensul bun”, al curentului, sau exact 12 boabe de struguri, câte luni anul are… greu de spus cât e tradiție și cât superstiție în mulțimea obiceiurilor de Anul Nou, menite să spele cele rele și să adune cele bune.

Apa, esențială în orice ritual de curățare, nu putea lipsi din gândirea magică și tabloul bogat colorat al obiceiurilor asociate cu „resetarea” de bun augur, obligatorie la cumpăna dintre ani. Iată trei obiceiuri inedite „cu apă” de Anul Nou, mai puțin cunoscute nouă, dar foarte populare acolo sunt practicate.

Șapte valuri, șapte dorințe

În Brazilia, la miezul nopții trebuie să intri în ocean și să „sari” peste șapte valuri pentru a deschide o cale bună noului an. Valurile trebuie întâmpinate cu fața, fiindcă mării nu îi întorci niciodată spatele, și la fiecare val se spune o dorință sau se exprimă un gând de recunoștință. Tradiția își are rădăcinile în religiile africane, aduse de sclavi în America de Sud și are legătură cu Iemanjá, zeitate nigeriană considerată spiritul protector al apelor – râuri și oceane deopotrivă –, asociată și cu figura maternă a Fecioarei Maria. Brazilia este cea mai mare națiune catolică din lume, dar brazilienii glumesc adesea, spunând că țara lor este 90% catolică și 100% spiritistă. Pe plajele din Rio de Janeiro spre exemplu, mii de oameni se întâlnesc în ultima noapte a anului în acest ritual în care oferă apelor flori și întâmpină valurile plini de energie pozitivă. Mai trebuie spus că în Rio temperaturile de Anul Nou sunt între 25 și 30 de grade, numai bună pentru o baie.

Atenție la fereastră!

Cum ar fi să mergeți pe stradă și să vă treziți cu o găleată de apă în cap? În Porto Rico nu-i o farsă să arunci apă pe fereastră, ci un obicei sănătos, practicat pe scară largă de Anul Nou. Portoricanii sunt încredințați că astfel alungă spiritele rele. Înainte de a zbura pe geam afară, găleata trece prin fiecare cameră sau zonă a casei, să „colecteze” toate vibrațiile rele. Dacă vi se pare cam extrem, tot ce putem spune în apărarea portoricanilor e că mai bine așa decât ca-n Cuba, unde o tradiție similară de primenire a casei implică găleata cu apa folosită la spălătul podelelor!

Potcoave norocoase… sau nu

Găleata cu apă joacă un rol important de Anul Nou și în Finlanda. Din fericire pentru finlandezi, într-o țară cu ierni friguroase, nimeni nu s-a gândit să arunce conținutul unei găleți cu apă pe oameni. În schimb, în găleată se aruncă ceva… Tinan valanta e o veche tradiție finlandeză potrivit căreia se poate afla cum va fi noul an cu ajutorul unei mici potocoave din cositor, topită deasupra focului. Metalul topit, ținut într-un clește special este aruncat într-o găleată cu apă, iar forma pe care o ia spune câte ceva despre anul viitor. O inimă sau un inel înseamnă, evident, nuntă, un vapor prevestește călătorii, iar un porc anunță mese îmbelșugate. Valul înseamnă schimbare, ancora stabilitate, cheia noroc în carieră, calul mașină nouă și lista poate continua așa la nesfârșit, în funcție de fantezia fiecăruia. Unii practicanți ai acestui foarte popular obicei finlandez susțin că umbra lăsată de micul obiect pe perete, înainte de aruncarea în apă rece, este edificatoare și că toată distracția stă în a-ți pune imaginația la încercare.

Tinan valanta este, sau cel puțin a fost, o parte nelipsită din Revelionul finlandez, practicată atât la petreceri cât și în familie, un lucru distractiv pe care îl fac părinții cu copiii mici sau adolescenții cu grupul lor de prieteni. În 31 decembrie 2009, pompierii voluntari din orașul finlandez Loviisa au stabilit un record mondial, aruncând o bucată de 90 de kilograme de cositor în 2.000 de litri de apă rece… A rezultat multă materie primă pentru interpretări, dar și o perdea groasă de aburi!

Relativ recent însă, obiceiul a fost luat în colimator de către Uniunea Europeană. Se pare că materialul folosit la fabricarea micilor potcoave nu era cositor, un metal scump, ci un aliaj staniu-plumb, cu un conținut mult prea mare de plumb, o substanță toxică pentru mediu și oameni. Cum UE a interzis orice utilizare a plumbului începând cu 2018, în iarna anului 2017 micile potcoave au dispărut subit de pe rafturile magazinelor, cei mai prudenți făcându-și stocuri pentru următorii ani.

Obiceiul se practică încă, agenția finlandeză de mediu permițând în continuare topirea staniului, atâta timp cât nu conține plumb. Au fost propuse și alternative, printre care ceara de albine sau zahărul, nu prea bine primite de publicul larg. Din fericire, se pare că a fost descoperit înlocuitorul potrivit, și anume un aliaj cu 97% staniu și 3% antimoniu care se comportă cam la fel ca și materialul cu plumb. Opțiunea nu este una ieftină, un pachet de zece potcoave costă peste 40 de euro, dar ținând cont că vorbim de un obicei atât de îndrăgit, oamenii păstrând de multe ori formele topite ca și suveniruri, se pare că tradiția are toate șansele să rămână în picioare.

Foto: Claire TRESSE, flickr.com