În noiembrie 2020, Timișoara s-a alăturat orașelor înscrise în competiția Climathon. Parte a programului Climate KIC al Institutul European pentru Inovare și Tehnologie (EIT), Climathon-ul este o mișcare globală, organizată local pentru identificarea soluțiilor inovatoare de adaptare la schimbările climatice. Ediția locală 2020 a reunit peste 40 de persoane, într-un concurs de idei, desfășurat online. Tema a fost legată de apă și relația sa cu orașul, în prim plan fiind prevenirea inundării străzilor, prin refularea canalizării, la ploi abundente. Vom sta un PIC de vorbă cu membrii echipei câștigătoare. Reuniți sub un nume poetic și jucăuș, cum nu se putea mai potrivit pentru tema concursului – Let IT dRain -, Raluca, Luiza, Silvia și Vlad ne povestesc ce a însemnat pentru fiecare dintre ei să fie „climatonist”.

Raluca VĂDUVA este consultant în sustenabilitate la denkstatt România, are o licență și un masterat în geografie, la Universitatea de Vest, și un doctorat în inginerie civilă, pe probleme de inundații și amenajarea teritoriului, la Universitatea Politehnica Timișoara.

Ai mai participat la un Climathon și la multe programe de acest gen, de unde acest interes pentru mediu?

Am iubit natura din copilărie, asta m-a făcut să îmi doresc mai târziu să studiez geografia. Geografia este un domeniu aparte, îți permite să vezi lumea în ansamblu, toate aspectele ei, sociale, economice și de mediu. În timpul facultății și după aceea am participat, ori de câte ori am avut ocazia, la tot felul de programe din domeniu și nu am refuzat nici provocarea de a mă înscrie la un doctorat unde să studiez subiectul conflictelor de mediu, la nivelul orașului. Așa am ajuns să fiu tot mai atrasă de sustenabilitate și de întrebarea cum pot orașele deveni reziliente la schimbările climatice. Când am văzut că tema Climathon-ului 2020 are legătură cu apa, m-am gândit imediat la drenaje sustenabile și că aceasta este o oportunitate de a le face cunoscute dincolo de cercul de specialiști și luate în considerare în proiectele viitoare de dezvoltare urbană.

Iar propunerea echipei voastre chiar a câștigat concursul. Ce sunt Grădinile de ploaie?

Sunt sisteme de drenaj, special proiectate pentru a fi inundate în perioadele cu precipitații abundente și a reține temporar apa meteorică de pe străzi, alei, din parcări, de pe acoperișuri sau terase. Subiectul îmi este cunoscut încă de pe vremea când eram doctorand la Hidrotehnică. Soluția în sine nu este nouă, dar implementarea ei ar putea aduce ceva nou pentru Timișoara. Orașul trebuie să atenueze consecințele inundării carosabilului sau zonelor joase cu apă de ploaie și să își adapteze infrastructura.

Echipa s-a „coagulat”, practic, în jurul tău. Cum i-ai adus pe toți împreună?

Simplu! M-am gândit la câțiva oameni și i-am întrebat dacă vor să răspundă unei provocări și, bineînțeles, dacă sunt disponibili. Luiza mi-a fost studentă, i-am predat Hidrologie, știam că este interesată, iar Vlad îmi este coleg la UVT. Au acceptat imediat! Pe Silvia am cunoscut-o la eveniment, i-a plăcut subiectul nostru și s-a „lipit” de noi la exercițiul interactiv de formare a echipelor.

Care a fost cea mai mare provocare a Climathon-ului și cum vezi mai departe materializarea ideii propuse?

Acest Climathon a avut de înfruntat nu numai provocarea schimbărilor climatice, ci și provocarea pandemiei. A fost greu să ne adaptăm la mediul online. Am mai participat la astfel de evenimente față în față, iar implicarea este diferită. Partea bună e că au participat, de la distanță, oameni doritori să se implice și care probabil altfel, nu ar fi putut fi cu noi.

Luiza Izabela Maria HĂLMĂGEAN s-a născut în Ineu, are 21 de ani, și este studentă în anul II la Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie a UVT. Mărturisește că e timidă, dar se implică din tot sufletul în cauzele în care crede și s-a îndrăgostit, iremediabil, de geografie, din timpul școlii.

Este pasiunea pentru geografie inseparabilă de dragostea pentru natură și în cazul tău?

Da, așa e, mă simt minunat în aer liber, îmi plac drumețiile, plimbările și mersul cu bicicleta și iubesc animalele foarte mult, de când eram mică. De geografie însă am început să mă îndrăgostesc din liceu, am participat la concursuri, olimpiade… Îi sunt foarte recunoscătoare profesorului meu, care m-a făcut să văd geografia, în clasa a 9-a, cu alți ochi!

 Ce te-a convins să te implici pentru schimbările climatice?

După ce am ajuns la facultate, m-am ciocnit de prejudecăți, de felul total greșit în care percep oamenii geografia, mai exact că nu (te) ajută la nimic… M-am ambiționat să le demonstrez că se înșală, acesta este și unul dintre motivele pentru care m-am înscris la Climathon. Un alt motiv este faptul că în anul I mi-au plăcut hidrologia și meteorologia și îmi doresc să profesez în domeniul hidrologic, iar acest concurs a fost primul pas în direcția asta.

Cum a fost primul Climathon?

Nu am fost niciodată atât de entuziasmată de un concurs! Mi-au plăcut toate ideile prezentate, am văzut că mai există speranță pentru binele planetei, că sunt atâția oameni cărora le pasă de viitorul comunității, al orașului, al lumii. A fost destul de greu să lucrezi online în echipă, dar ne-am adaptat.

După 24 de ore de maraton, sâmbătă după-masa ai aflat că echipa ta a ieșit pe locul 1, chiar de ziua ta! Cum te-ai simțit?

A fost extraordinar că toate astea s-au întâmplat de ziua mea, mai ales că nu mi-am putut petrece ziua cum obișnuiam, din cauza restricțiilor și eram puțin tristă… Ce cadou mai frumos puteam să primesc decât locul 1 la Climathon? A însemnat enorm să fiu alături de oameni diferiți, care gândesc la fel și au preocupări comune și am simțit că am avut o zi de naștere excepțională, în ciuda a tot ce se petrecea în lume, iar pentru aceasta vă mulțumesc!

Vlad CUMPĂNAȘ, născut și crescut în Timișoara, a absolvit Facultatea de Geografie a Universității de Vest, în 2013, și a urmat un ciclu de master în Sisteme Informatice Geografice. Din 2019 e student al Școlii Doctorale de Geografie și angajat al Departamentului de Geografie, ca suport tehnic.

Geografie, mediu, sustenabilitate. Cum se poziționează Vlad Cumpănaș în această formulă?

Sunt pasionat de politici de dezvoltare durabilă și de proiecte de infrastructură, tema de doctorat la care lucrez tratează dezvoltarea cartierelor de blocuri din perioada socialistă din Timișoara. Sunt încredințat că o dezvoltare sustenabilă corectă începe prin soluții micro, venite de la populație.

Propunerea voastră, dar și numele echipei, let IT dRain a cucerit juriul. Cum ați ajuns, împreună, la acest rezultat?

Ideea grădinilor de ploaie i-a aparținut colegei mele, Raluca, ea având o cercetare anterioară pe subiect. Soluția este destul de economică și adaptabilă arealului unde se va amplasa, aspect apreciat de juriu. Eu am propus să prezentăm mai multe modele de aplicare, pentru a arăta versatilitatea sistemului. Am selectat, deci, câteva areale diferite și am ales soluția cea mai potrivită, ceea ce ne-a dat un plus la evaluare. După lungi dezbateri, am ales numele Rain Gardens, dar am zis hai să fie mai poetic și am numit echipa let it rain. Apoi am adăugat „d” și am ajuns la drain, principalul target al proiectului, acela de a scurge apa de ploaie în sol…

Ce-a fost frumos, ce-a fost greu la Climathon? Ai mai repeta experiența?

Mi-a plăcut foarte mult, a fost o experiență complet nouă, am întâlnit o comunitate dornică să găsească cele mai bune soluții pentru mediul de „mâine”. Mi-a plăcut atmosfera competitivă, m-a ajutat feedback-ul primit iar cel mai mare câștig a fost sedimentarea unei echipe foarte faine, cu care am colaborat ulterior și faptul că am ajuns să propunem un proiect de la nivel micro. Voi mai participa, cu siguranță. Cât despre provocări, aș zice timpul scurt și faptul că nu am mai participat la un hackathon înainte. Dar timpul scurt ne-a stimulat să fim proactivi și să livrăm un proiect calitativ.

Silvia SAMFIRESCU este singurul membru al echipei Let IT dRain pe care nu am reușit să îl contactăm. După cum spun colegii ei, a fost un coechiper valoros. Proactivă, integrată cu ușurință într-o echipă pe care nu cunoștea deloc, Silvia a făcut o mare parte din munca de documentare, și nu numai atât. Lucruri remarcabile, cu atât mai mult cu cât vorbim de o elevă de liceu! Redăm alăturat câteva cuvinte pe care ni le-a spus cu ocazia competiției.

„Este primul Climathon la care particip, am aflat de pe un site și mi s-a părut foarte interesant! Înainte de concurs mă gândeam că o idee ar fi ca sub acoperișuri să existe niște rezervoare unde să se adune apa de ploaie, care să poată fi folosită apoi în casă, curte sau grădină, unde e nevoie… Dar acum, mi-a plăcut foarte mult propunerea grădinilor de ploaie și m-am alăturat echipei lor. Iubesc natura, îmi pasă de mediu și vreau să ajut ca oamenii să fie protejați de forța distructivă a naturii. Cred că oamenii ar trebui să fie mult mai atenți la planetă și la resursele ei.”