Zece sere, în fază de construcţie, ocupă o suprafaţă de un hectar, la staţia de epurare „Stan Vidrighin” de la marginea Timişoarei. Serele, asemănătoare ca structură şi aspect cu cele folosite în agricultură, au o cu totul altă destinaţie. Aici va fi deshidratat nămolul rezultat în urma epurării apei uzate provenite din canalizarea Timişoarei, pentru a ușura transportul şi evacuarea acestuia de la stația de epurare.

Apa din canalizarea Timişoarei este epurată, adică curăţată, înainte de deversarea în râul Bega. După îndepărtarea materialelor grosiere, separarea nisipului şi a grăsimilor, urmează cea mai importantă etapă a epurării – treapta biologică, unde sunt eliminaţi compuşii organici, cei cu fosfor şi azot. În urma treptei biologice se obțin efluentul, „produsul principal” al staţiei de epurare, o apă curată, deversată printr-un canal în râul Bega şi nămolul, „produsul secundar” al epurării, care este stabilizat, apoi deshidratat cu ajutorul unor filtre-presă. Circa 70 de tone de nămol rezultă zilnic, din procesul de epurare, la stația din Timișoara.

În prezent, nămolul este deshidratat până ajunge la o umiditate de circa 75%-80%. Cu ajutorul noilor sere, nămolul va fi deshidratat mai mult, până la un conţinut de maxim 65% apă, respectiv minim 35% substanţă uscată. Un nămol mai uscat înseamnă, în primul rând, costuri mai mici pentru transportul şi evacuarea acestuia. În plus, nămolul cu minim 35% substanță uscată corespunde limitelor impuse de legislaţia de mediu, pentru evacuarea la depozitul ecologic de deșeuri. Nămolul uscat își poate găsi și o utilitate în cadrul depozitelor de deșeuri, ca material de acoperire a celulelor.

Nămul va fi uscat folosind căldura soarelui

Viitoarea instalaţie de deshidratare din Timișoara foloseşte, în mare parte, energii regenerabile. Timp de circa 7 luni pe an, nămolul va fi uscat cu ajutorul căldurii soarelui, fiind posibilă deshidratarea sa chiar şi până la o umiditate de 40%. Iarna instalaţia va folosi căldura recuperată de la efluentul staţiei, cu ajutorul pompelor de căldură.

„Serele sunt realizate din profile zincate şi acoperite cu policarbonat, au 110 m lungime, 3 m înălțime şi sunt proiectate astfel încât să reziste la vânt şi zăpadă. Fiecare seră este prevăzută cu un utilaj special, similar unui pod rulant, care se deplasează de-a lungul serelor şi realizează simultan două operaţii  întoarcerea, adică amestecarea nămolului şi transportul acestuia de la capătul de alimentare spre cel de evacuare”, explică Eugen Brînzei, inginer în cadrul unităţii de implementare a proiectelor de la Aquatim. Capacitatea de uscare a serelor este de 48.000 de tone de nămol pe an şi poate acoperi producţia integrală a staţiei de epurare.

Lucrarea este finanţată din fonduri europene, prin Programul Operaţional Sectorial Mediu, în cadrul unui program mare de investiţii în infrastructura de apă şi canalizare în judeţ, implementat de Aquatim. Contractul, atribuit prin licitaţie publică, asocierii de firme MBS GROUP şi Arcadia Engineering, are o valoare de peste 22 de milioane de lei. Se estimează că lucrările vor fi finalizate la sfârşitului anului 2015.