Modalităţile prin care apa ni se prezintă şi devoalează sunt numeroase şi fascinante. Apa în sine e un mister, studiul ei fiind o ţintă pentru care merită să-ţi dai ani din viaţă, căci, nu-i aşa, apa este viaţă!
Pentru artişti, apa este o şi mai mare provocare, ştiută fiind înclinaţia acestora spre lucruri, teme, domenii incitante. EBRU s-a născut în orientul străvechi şi este o tehnică de pictură pe suprafaţă apoasă, pentru a genera modele similare cu marmura şi nu numai. Finalitatea e dată de rezultatul culorilor ce plutesc pe baza vâscoasă, modificate ca formă şi apoi transferate pe o suprafaţă absorbantă, gen hârtie sau material textil. De secole, creaţiile s-au diversificat, ajungând, cu predilecţie, în legătorii sau papetării, pentru coperţile unor cărţi, transformate instantaneu în unicate!
EBRU este o denumire de origine turcă şi înseamnă nor sau înnorat. Se presupune că EBRU a apărut, pentru întâia oară, în oraşul Buhara din Turkistan, împrăştiindu-se mai apoi în întreg Imperiul Otoman. Tehnica mai este cunoscută şi sub denumirea de „Foiţa turcească”. Arta tradiţională turcească a prins tot mai mult teren, desenele fiind inedite. Pătrunderea şi înlănţuirea culorilor, fără ca acestea să se amestece, faptul că nuanţele, formele şi modelele se pot deosebi, finalitatea extraordinară, din punct de vedere vizual, toate acestea fac din tehnica EBRU o curiozitate. În fapt, aceasta face parte din artele tradiţionale manuale otomane.
În trecut, tehnica era utilă pentru înfrumuseţarea operelor străvechi, în prezent, ea slujeşte decorării pereţilor diverselor încăperi. Mai mult, EBRU este benefică sufletului şi generează efecte pozitive.
