„Criza apei” – expresie populară folosită în mass-media pentru a relata subiecte ca și efecte ale schimbărilor climatice, industrializare și urbanizare, sănătate umană, producție alimentară sau stabilitate regională. Din păcate, în lume resursele de apă scad într-un ritm alarmant. Rapoarte și știri menționează arii geografice extinse aflate în condiții de criză a apei, unde problemele pot fi foarte diferite – de la secetă la inundații, de la poluare până la un management deficitar. În literatura de specialitate, în diversele definiții date crizei, apar frecvent două caracteristici comune și anume importanța mass-mediei (expunerea publică) și reputația.

„Criza apei” este o expresie asociată și dezastrelor naturale de genul inundații, condiții meteorologice extreme etc, dar, de asemenea, mai poate fi asociată și cu lipsa de transparență și onestitate în comunicare în astfel de cazuri. Crizele sunt legate de emoțiile părților afectate. O criză a apei poate însemna diferența dintre viață și moarte, poate însemna calitatea vieții sau a demnității umane. De aceea, expresia are un puternic impact emoțional. Atunci când oamenii sunt afectați de un dezastru natural, prima lor reacție este să fie speriați, pentru că, de obicei, pierderile materiale și umane sunt semnificative. Organizațiile care oferă un răspuns în conformitate cu emoțiile părților interesate ar putea suferi mai puține daune asupra reputației decât cele care adoptată o strategie tradițională defensivă. Reputația și emoțiile sunt strâns legate.

Criza apei în lume

O radiografie a problemelor apei, extrasă de pe site-ul Asociației Internaționale a Apei, arată că din 240 de articole publicate pe site, în perioada 2014-2016, mai mult de 60 conțin cuvântul „inundații”, peste 50 menționează seceta și peste 40 lipsa apei. Cuvântul „criză” apare în mai mult de 20 de articole.

Mai multe crize ale apei și-au lăsat amprenta în mintea oamenilor. Din multitudinea lor, am extras câteva mai semnificative și cu impact puternic în mass-media vremii.

Uraganul Katrina a cauzat cele mai mari pagube și, de asemenea, a fost unul dintre cele mai grave dezastre naturale din istoria Statelor Unite. Potrivit publicației The Guardian, mai mult de 1.800 de oameni au murit, iar daunele au depășit 100 de miliarde de dolari.

Cea mai gravă secetă din Brazilia a avut loc în anul 2015. În São Paulo, metropolă cu 20 de milioane de locuitori, seceta a făcut ca oamenii să foreze prin pardoseli, prin subsoluri și parcări pentru a încerca să ajungă la apele subterane. Cotidianul The Guardian a scris: „oficialii orașului au anunțat că vor da populației rații de alimente în curând, iar cetățenii ar putea avea acces la apă timp de doar două zile pe săptămână”.

Starea serviciilor de apă în Iordania, țară cu resurse limitate, s-a deteriorat și mai mult din 2015, odată cu criza refugiaților.

Răspândirea virusului Zika, în anul 2016, constituie o amenințare semnificativă a sănătății publice. Virusul este purtat de țânțarii care se reproduc în apă stătătoare. Pentru că în multe orașe din lume, de multe ori nu este suficientă apă de la robinet, locuitorii adună apa de ploaie în găleți și cisterne pentru utilizarea ei, un factor care favorizează răspândirea virusului.

Mediul on-line, instrumentul de comunicare cel mai folosit în „criza apei”

Toate organizațiile au propriile lor site-uri, ușor de accesat. Internetul face posibilă transmiterea informațiilor, știrilor dar și a zvonurilor, aproape instantaneu. Ce se întâmplă în interiorul unei organizații poate apărea imediat pe You Tube, pe orice blog sau în alte medii virtuale. Este normal și firesc ca furnizorii, operatorii și alte organizații implicate în gestionarea apei să dorescă să aibă o imagine bună, să fie de încredere. Lipsa de transparență duce la suspiciuni și reduce credibilitatea cu efect asupra reputației. Un zvon, chiar și fără acoperire poate provoca dezavantaje sau poate duce chiar și la faliment.

În mediul on-line, comunicarea poate avea loc în ambele direcții, de la organizație către client sau potențial client, prin feedback-ul furnizat de către acesta din urmă. Intrarea în dialog, cu părțile interesate afectate, permite schimbul de informații, oferind explicații și realizarea unui control asupra situației. De asemenea, se pot identifica chiar și oportunități în timpul unei crize prin comunicarea on-line.

Foto: Barajul Jaguari, Sao Paulo, în timpul secetei din 2015, www.ibtimes.co.uk