Bienala Națională de Fotografie Imago 2014, organizată de Asociația Fotografică timișoreană f:5,6, a fost vernisată în prima săptămână a lunii noiembrie, la Timișoara. Manifestarea, aflată la a doua ediție, a avut ca temă apa, element primordial, cu o simbolistică vastă. Organizatorii au selectat, din fotografiile trimise, 63 de lucrări, realizate de 22 de fotografi din toată țara, lucrări expuse la mansarda Bastionului Theresia.

În deschiderea evenimentului, Onuț Danciu, fondator al Asociației f:5,6 și inițiator al salonului de artă fotografică Imago a prezentat juriul, modul de organizare și jurizare al bienalei, vorbind și despre sarcina, deloc ușoară, în fapt, obligația care îi revine artistului de a se raporta la public, la mijlocul de exprimare ales și la mesajul pe care îl transmite. „Fotografia este un efort individual, nu este o muncă de echipă, este un mare ego în fotografie și de aici și marea cantitate de balast … Andreas Feininger spunea că atunci când îndrepți obiectivul spre ceva, te pregătești să trimiți o imagine în eternitate, și întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: merită ?” a explicat Onuț Danciu, profesor la Școala Populară de Artă din Timișoara, care a format sute de fotografi.

Juriul a desemnat trei câștigători ai Bienalei Imago 2014, cele mai bune lucrări fiind „Pastel cu apă” de Gabriel Tihoi (locul I), „Perspectivă” de Mihaela Jurca (locul II) și „Forme” de Florin Flăcău (locul III).

De multe ori, o linie fină face diferența între profesionist și amator în fotografie, o artă astăzi accesibilă aproape tuturor, grație tehnicii digitale, după cum a punctat Gheorghe Șfaițer, membru al juriului. Fotograful american Alfred Stieglitz făcea, la sfârșitul secolului trecut, o observație oarecum asemănătoare, denunțând ideea greșită cum că profesionismul ar implica, spre deosebire de amatorism, excelență. „De fapt, aproape toate operele foarte bune întotdeauna sunt și au fost făcute de cei care fac fotografie pentru că o iubesc, și nu din rațiuni financiare. Așa cum și numele o sugerează, un amator este cel care lucrează din pasiune. Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, clasificarea, larg răspândită, în amatori și profesioniști devine una incorectă.”

Cei peste 20 de fotografi amatori au încercat să surprindă esența unei teme generoase și, în același timp, dificile. Apa este incontestabil izvorul vieții și de aici mai este un pas până la simbolurile care i se atribuie, de mijloc de purificare, tămăduire, regenerare. Miturile primordiale ne-o arată însă și ca element al potopului, aducătoare de dizolvare, distrugere. Artiștii au căutat frumusețea apei în formele ei trecătoare, de la undă la strop de ploaie sau fuior de ceață și înțelesuri în prezența ei în viața noastră – pricină de bucurie și de joacă pentru copiii de pretutindeni, sursă de hrană pentru oamenii Deltei, cale pentru ambarcațiuni etc. În ce măsură au reușit, este o întrebare și un răspuns pentru fiecare dintre noi, privitorii.

Principiul oricărei arte este acela de a sugera, iar nu acela de a arăta, pur și simplu – William Shakespeare