Nicolae Strîmbeanu e polivalent şi politehnist. Timişorean. Chimist, la bază, şi scriitor – la… acid. A lucrat ani de zile în cercetare, atât în cea ştiinţifică (cu carte de muncă), cât şi în cea literară (cu cinci cărţi de literatură). Recent, editura Polirom i-a publicat un nou roman: Vineri seara într-o vale cu lupi.
Nu doar succesul de până acum al literaturii scrise de domnul Strîmbeanu (premii literare sau nominalizări la premii, o bună priză a criticii de specialitate şi a cititorilor la cărţile sale) recomandă volumul, ci (mai ales!) povestea dinăuntrul copertelor, pe care editura o rezumă astfel: „Sosit în Londra la sfârşit de secol XVII, picaroul-narator originar din Caraibe adevereşte teoriile vremii despre „bunul sălbatic” şi se instruieşte temeinic, ajungînd ca gravor în mediul savanţilor şi filosofilor ce alcătu
iau Colegiul Invizibil. Amestecat fără voie în conflicte politice complicate (lupta dintre partidele Whig si Tory, încercarea de a-i retrage dreptul de succesiune la tron viitorului James al II-lea, alianţele schimbătoare în războaiele pentru colonii dintre Anglia, Olanda, Spania, Franţa, inimiciţia dintre catolici şi protestanţi), devine persona non grata în Anglia şi-şi continuă drumul şi meseria în Olanda. Pleacă apoi cu o misiune în Franţa, periculoasă pentru el, şi, în fine, încercînd să se întoarcă în ţinutul de baştină, se pierde undeva în nordul Spaniei, într-o peşteră dintr-o „vale cu lupi”. Sălbaticul are soarta unui sfînt, în timp ce hăituirea şi execuţiile adversarilor politici din lumea zisă civilizată, pline de cruzime, fac un contrast pilduitor cu această transfigurare a Celuilalt detestat.
Vineri seara într-o vale cu lupi este un roman captivant şi tulburător despre transformarea şi încercarea de adaptare a unui om la o civilizaţie pe care nu o cunoaşte. Şi de aceea o luptă a sinelui cu propria credinţă.”
Romanul scriitorului timişorean se găseşte în librării, iar lectura sa va fi una plină de surprize. Plăcute!
