De formație jurnalist, Thomas Roth vorbește și scrie, oficial și profesionist, în numele companiei Apă Canal Sibiu SA. Este încredințat că totul e… comunicare, sau, mai bine zis, nimic nu e, cel puțin nu așa cum trebuie, fără acest liant, catalizator sau ingredient esențial. Nu întâmplător, Thomas e „motorul” unui grup de specialiști de relații publice din sectorul apei, format sub egida Asociației Române a Apei. Despre acest lucru și despre altele care-l definesc pe colegul nostru din Sibiu, vă invităm să aflați amănunte, stând un pic de vorbă cu el. Noi am făcut-o, cu mare drag!

De unde venim, iată una din întrebările existențiale dar și cea mai consacrată metodă de a „sparge gheața”. Așadar, Thomas Roth, de unde vii și ce te-a îndemnat să alegi o meserie legată de comunicare?

Am copilărit la Mârșa, lângă Avrig, sub crestele Făgărașilor. De mic știam că doar a șaptea zăpadă căzută pe munte va dăinui peste iarnă. Acum, asta se întâmplă cu a doua sau chiar a zecea zăpadă, semn că și munții au luat-o razna la matematică.
Liceul l-am făcut tot în Mârșa. Profil industrial, numai bun pentru un bărbat în devenire. Nu s-a lipit nimic de mine și am fost fericit că în clasa a XII-a am rămas cu toate degetele la mâini.

Jurnalistica m-a descoperit la 19 ani, între două drumuri „afară”. Eram mic neguțător de pahare de Sticla Avrig, pe care le „exportam” în talciocurile din Ungaria. Aduceam electronice din acelea cu multe leduri, făcute „pe vapor” ce țineau până ce mirosul de nou începea să aducă, periculos, a plastic ars. Am renunțat la negoț și am început colaborarea, în 1993, cu un cotidian din Sibiu. Îmi părea ceva teribil să iei lumea la întrebări. Și, slavă Domnului, am avut multe de întrebat. În fapt, există o teorie în jurnalism conform căreia cele mai bune întrebări vin dintr-o curiozitate nativă. Da, m-am născut curios…!

Deci jurnalismul te-a „ales” cumva, ai rezonat cu profesia asta, dintr-un impuls interior. Pe unde te-a purtat mai departe curiozitatea, ai fost pe poteci bătătorite sau mai puțin umblate?

Și pe unele, și pe altele! Au fost zece ani interesanți, de explorări, de formare profesională, cu întâlniri care m-au ghidat, mi-au dat repere… Din presa scrisă am ajuns în televiziune, din reporter am ajuns redactor șef adjunct și, mai apoi, editor coordonator al Antenei 1 Sibiu. Facultatea am făcut-o în timp ce lucram în televiziune. Am avut dascăli procepuți: Ferenc Vasas – jurnalist de expeție în domeniul agențiilor de știri, un titan al Agerpres; Doina Jalea – redactor șef la România Actualități sau Ioan Dur, un filosof modern devenit decan al ”Jurnalisticii” din Sibiu. Am fost coleg cu două vedete Pro TV: Cristina Jurca și Cosmin Savu. Mi-ar plăcea să-i revăd la o cafea sau o bere.

Cum ai trecut de cealaltă parte, de la jurnalism la relații publice, din televiziune la compania de utilități?

La Apă Canal Sibiu am ajuns în 2004. Media locală devenise, la acel moment, destul de ciudată. Politicul lupta cu economicul, știrile erau o monedă de schimb, o armă în mâna celui ce dă mai mult. Nu am dorit să devin o unealtă și am ales să plec. Și, din nou, a fost o întâlnire, un om… Nu orice om, ci omul potrivit pentru mine la acel punct de răscruce. Am avut șansa să-l întâlnesc pe directorul de atunci al companiei, domnul Mircea Niculescu. Un om deosebit, un lider născut și nu făcut. I-am fost asistent manager timp de 5 ani, pentru ca, în 2009 să-mi încredințeze activitatea de Relații Publice. Îi datorez încrederea și, aș spune, prietenia cu care m-a onorat. Am reușit să edităm, împreună, două monografii ale alimentării cu apă a Sibiului, un lucru extraordinar pentru mine. Am realizat că avem obligația de a continua truda celor ce de sute de ani trudesc cu mintea sau brațele la aducerea apei în oraș.

O trudă la care te-ai „înhămat” și pe care o faci cu drag… Ce ți-e mai aproape de suflet în „truda” asta, de zi de zi?

Totul! Sunt la locul meu în ceea ce fac, îmi iubesc meseria, îmi place să fiu la interfața dintre companie și clienți. În domeniul nostru, este esențial să spunem în permanență clienților, pe care eu îi văd ca pe niște parteneri de drum lung, cu ce ne ocupăm și ce vrem să facem pentru ei. Este important să ne știe la treaba noastră, fie în uzinele de apă, la colțul străzii reparând o conductă, desfundând o canalizare, în stațiile de epurare sau în laboratoare, cu ochii pe eprubete ori în plin Jar Test…

Mai trebuie să le transmitem clienților dragostea și respectul nostru pentru apă, să educăm în permanență generațiile actuale de copii – viitori clienți – cu privire la această minunată resursă: apa.

Interacțiunea cu copii vine cu cele mai mari provocări dar și răsplătește cel mai mult. Haide să vorbim despre Prietenii Apei, proiectul educațional al companiei Apă canal Sibiu.

Prietenii Apei este și rămâne proiectul meu de suflet numărul unu. Am reușit să reunim sub semnul apei mii de copii curioși să afle cum apa râurilor ajunge la robinetele de acasă, cum apa din canalizare se transformă în apă curată. I-am adus aproape de noi, au interacționat cu specialiștii noștri și au aflat o mulțime de curiozități și sper că i-am făcut să viseze la o viață cu ape limpezi. Am lansat, alături de colegii mei, primul Concurs de pescuit în rețelele de canalizare, am refăcut Drumul apei într-un puzzle și am reușit să Salvăm picătura într-un joc în care economisirea apei este continuu răsplătită.

Te pui pe aceeași lungime pe undă cu colegii, clienții și copiii lor. Și nu în ultimul rând, cu colegii comunicatori din țară… De ce este importantă comunicarea pentru o companie de apă?

Comunicarea este ingredientul oricărei afaceri de succes. Nici în dragoste n-ai șanse dacă nu comunici cu persoana dragă…Aș vrea ca fiecare om care vine la noi, la Apă Canal Sibiu (și de ce nu, la orice companie de apă din țară), pentru semnarea contractului de furnizare, să aibă în minte scena finală din Casablanca: „I think this is the beginning of a beautiful friendship!”.

Și da, cred că e important să „strângem rândurile”, toți care lucrăm pentru companii de apă, în acest domeniu. Din 2017 am bucuria de a fi președintele Comisiei Comunicare-Relații Clienți din cadrul Asociației Române a Apei. Suntem un grup închegat, am legat prietenii și pot spune cu mâna pe inimă că dincolo de pregătirea și experiența profesională a fiecăruia stă calitatea umană a membrilor. Reușim să să găsim soluții la probleme comune, constatăm că pot fi abordări și soluții diferite, însă cel mai important este să folosești experiența celorlalți, scurtând astfel timpul în care-ți rezolvi problema. „Întreabă și ți se va răspune!”, cam așa ar suna un motto al Comisiei.

Ca o paranteză, aș spune că am fost „victima” unor glumițe reușite din partea colegilor ce considerau că „dacă ești din Sibiu, înalt și o țâră sas, poți ajunge președinte!”… Ce să zic? Celălalt este la al doilea mandat, eu doar la primul…!

Ce mai îndrăgește Thomas Roth în afară de comunicare?

Ieșitul cu bicicleta e pe primul loc la capitolul „Hobby”. Mă bucură aerul, drumul asfaltat sau poteca de munte, pot pedala cu ochii după flori visând la seninul perfect sau pot „alerga” într-o competiție, cu gândul la o poziție cât mai onorabilă. Am participat și la câteva concursuri, Turul Ciclist al Sibiului – Cupa Sponsorilor fiind una dintre ele, la care am întrecut mai mulți concurenți ce aveau jumătate din vârsta mea. Până la urmă, totul pleacă de la dorința de a face și de a fi bun în ceea ce faci. Pe lista pasiunilor se mai află cititul, muzica bună și râsul alături de prieteni. Sunt adeptul aforismului conform căruia „Râzând, biciuim moravurile!”.